Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu, Georgiana Margareta Scurtu

ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940

<<

CUPRINS

>>

6.8. Carol al II-lea despre situaţia din România după moartea regelui Ferdinand I[1]

(31 iulie 1927)

Române,

Dacă eşti dintre acei patrioţi care iubesc dreptatea şi lumina adevărului, atunci copiază în cinci exemplare acest cuvânt al A.S.R. Principele Carol al României, publicat în ziarul “Le Matin” din 31 iulie[2], precum şi acest îndemn la răspândire şi trimite-l la cinci prieteni, ca şi aceştia, la rândul lor, să-l răspânească pe aceeaşi cale mai departe.”

Textul declaraţiilor din “Le Matin”:

Durerea pricinuită de pierderea mult iubitului meu părinte mi-a fost mărită încă de faptul că n-am putut fi lângă dânsul în ceasul din urmă.

Cu toată via mea dorinţă arătată de atâtea ori de a lua parte la înmormântare, mi s-a adus la cunoştinţă, în chipul cel mai hotărât, că prezenţa Mea cu acest prilej nu este dorită.

Deşi acest răspuns mi-a fost înfăţişat ca fiind ultima dorinţă a regelui, ştiu că marea dorinţă a tatălui meu a fost cu totul dimpotrivă.

Acei care s-au făcut răspunzători de acest act lipsit de omenie au crezut oare că prezenţa Mea va provoca tulburări în România?

E departe de mine gândul de a stârni tulburări în ţară.

Dacă acum un an şi jumătate am renunţat la drepturile mele, am făcut-o pentru că, ţinând seama de demnitatea mea, am fost constrâns să o fac în împrejurări grele, de către oameni şi prin mijloace asupra cărora cred că este mai bine să nu dau amănunte sau să rostesc vreo judecată.

Am fost adânc întristat când am fost silit să iau această hotărâre şi îi deplâng toate urmările.

Poveştile de ordin sentimental, care au fost răspândite pe seama mea şi care sunt necontenit împrăştiate în toată lumea, nu au nimic de a face cu hotărârea mea.

De atunci situaţia s-a schimbat; astăzi însuşi viitorul României dă mari griji. Acum un an şi jumătate pentru orice om cu puteri omeneşti de prevedere el se arăta sub cele mai bune auspicii. Nici o teamă nu putea fi sănătatea regelui şi aveam cu toţii dreptul să nădăjduim o domnie lungă.

De atunci tatăl meu s-a stins lăsând o grea moştenire.

Pentru nimic în lume nu putem lăsa ca munca încordată a două generaţii să fie pusă în primejdie.

Ca român şi ca tată am dreptul şi datoria să veghez ca mărirea neamului, ţinta străduinţelor a doi regi glorioşi, să nu sufere nici o atingere pentru ca fiul meu să culeagă o moştenire neatinsă când va veni vremea lui.

Această situaţie îmi dă dreptul să intervin personal.

Sunt şi am fost totdeauna un patriot înflăcărat şi cinstit.

Am în inimă dorinţa arzătoare de a fi folositor Ţării mele şi de a nu-i provoca dezordini, însă niciodată n-aş putea refuza să ascult dorinţa poporului meu şi să răspund chemării sale, dacă ea se îndreaptă către mine.

Carol al României.

Arhivele Nationale Istorice Centrale, fond Casa Regală. Carol Caraiman, dos. 2/1927, f.11

<<

6.1

6.2

6.3

6.4

6.5

CUPRINS

6.6

6.7

6.8

6.9

>>

© University of Bucharest 2002. All rights reserved.
No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page.
Comments to:Ioan Scurtu
Last update: December 2002
Text editor&Web design:Raluca OVAC