Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu,
ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940
| << |
8.2.
Constituția din 27 februarie 1938[1]
Titlul I -Despre teritoriul României
Art. 1. Regatul României este un stat național, unitar și indivizibil.
Art. 2. Teritoriul României este inalienabil.
Art. 3. Teritoriul României nu se poate coloniza cu populațiuni
de seminție străină.
Titlul II - Despre datoriile
si drepturile românilor
Capitolul I - Despre datoriile
românilor
Art. 4. Toți
românii, fără deosebire
de orgine etnică și credință religioasă, sunt datori: a socoti
Patria drept cel mai de seama temei al rostului lor
în viață, a se jertfi pentru apărarea integrității,
independenței și demnității ei; a contribui prin munca
lor la înălțarea ei morală și propășirea ei economică;
a îndeplini cu credință sarcinile obștești ce li se
impun prin legi și a contribui de bună voie la îndeplinirea
sarcinilor publice, fără
de care ființa statului nu poate viețui.
Art. 5. Toți cetățenii români, fără deosebire de origine etnică și credință religioasă,
sunt egali înaintea legii, datorându-i respect și supunere.
Nimeni nu se poate socoti dezlegat de îndatoririle sale civile ori militare,
publice sau particulare, pe temeiul credinței sale
religioase sau de orice altfel.
Art. 6. Nu se admite în statul român
nici o deosebire de clasă socială. Privilegiile în
așezarea dărilor sunt oprite. Micșorările și măririle
de impozite nu pot fi decât generale și statornicite
prin legi.
Art. 7. Nu este îngăduit nici unui român a propovădui prin viu grai sau în scris
schimbarea formei de guvernământ a statului, împărțirea
ori distribuirea averii altora, scutirea de impozite,
ori lupta de clasă.
Art. 8. Este oprit preoților, de orice
rit și credință religioasă, a pune autoritatea lor
spirituală în slujba propagandei politice, atât în
locașurile destinate cultului și funcțiunilor oficiale,
cât și în afară de ele.
Propaganda politică, în locașurile destinate cultului, ori cu prilejul
manifestațiunilor religioase, nu este îngăduită nimănui.
Orice asociațiune politică pe temeiuri ori pretexte
religioase este oprită.
În afară de persoanele, de condițiunile și de formele prevăzute în legi, nimeni nu poate
lua ori presta jurăminte de credință.
Art. 9. Românul care, fără prealabila autorizație a guvernului, va intra
în orice seviciu al unui
stat străin, sau se va alătura pe lângă o corporație
militară străină, pierde de plin drept cetățenia română.
Supunerea, pentru oricât timp și din orice fapt ar rezulta ea, la vreo
protecție străină, trage după sine pierderea de plin
drept a cetățeniei române.
Naționalitatea română pierdută în condițiunile
aici arătate nu se poate redobândi prin naturalizare
Capitolul II - Despre drepturile
românilor
Art.
10. Românii se bucură de libertatea conștiinței,
de libertatea muncii, de libertatea învățământului,
de libertatea presei, de libertatea întrunirilor,
de libertatea de asociație și de toate libertățile
din care decurg drepturi, în condițiunile
statornicite prin legi.[...]
Art. 12. Libertatea individuală este
garantată.
Nimeni nu poate fi urmărit sau percheziționat, decât în cazurile și după
formele stabilite de lege.
Nimeni nu poate fi deținut sau arestat decât în puterea unui mandat judecătoresc
motivat și comunicat în momentul arestării, sau cel
mai târziu în 24 de ore după arestare.
În caz de vină vădită ori de urgență, deținerea sau arestarea se poate
face imediat, iar mandatul se va emite și comunica
în 24 ore, conform alineatului precedent. [...]
Art. 16. Proprietatea de orice natură,
precum și creanțele atât asupra particularilor cât
și asupra statului, sunt inviolabile și garantate
ca atare.
Oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui după normele prevăzute
în legi.
Bunurile care fac parte din domeniul public sunt administrate și nu pot
fi înstrăinate decât după regulile și cu formele stabilite
prin lege. Nici o lege nu poate înființa pedeapsa
confiscării averilor, afară de cazurile de înaltă trădare și delapidare de
bani publici. [...]
Art. 19. Libertatea conștiinței este
absolută.
Statul garantează tuturor cultelor o deopotrivă libertate și protecțiune, întrucât exercițiul lor nu aduce atingere ordinei publice, bunelor moravuri și siguranței statului.
Biserica ortodoxă creștină
și cea greco-catolică sunt biserici românești. Religia
creștin ortodoxă fiind religia marei
majorități a românilor, biserica ortodoxă este biserica
dominantă în statul român, iar cea greco-catolică
are întâietate față de celelalte culte.
Biserica ortodoxă română este
și rămâne neatârnată de orice ierarhie străină, păstrându-și
însă unitatea, în privința dogmelor cu biserica ecumenică
a Răsăritului. [...]
Art. 23. Secretul scrisorilor, telegramelor și convorbirilor telefonice este inviolabil.
Se exceptează cazurile în care justiția e datoare
să se informeze conform legii.
Art. 24. Cetățenii români au dreptul a se aduna pașnici și fără arme pentru a trata tot felul de chestiuni, conformându-se
legilor care regulează exercițiul acestui drept.
Întrunirile, procesiunile și
manifestațiile pe căile publice ori în aer liber sunt
supuse legilor și orânduirilor polițienești. [...]
Titlul III - Despre puterile
statului
Art. 29. Toate puterile statului emană de la națiunea română.
Ele însă nu se pot exercita
decât prin delegațiune și
numai după principiile și regulile așezate în Constituția
de față.
Art. 30. Regele este capul statului.
Art. 31. Puterea legislativă se exercită de rege prin Reprezentațiunea
națională, care se împarte în două Adunări: Senatul
și Adunarea Deputaților.
Regele sanctionează
și promulgă legile.
Înainte de a i se da sancțiunea
regală, legea nu e valabilă.
Regele poate refuza sancțiunea.
Nici o lege nu poate fi supusă
sancțiunii regale decât după ce va fi fost discutată
și votată de majoritatea ambelor Adunări.
Promulgarea legilor votate
de ambele Adunări se va face prin îngrijirea ministrului
de justiție, care este și păstrătorul marelui sigiliu
al statului.
Inițiativa legilor este dată
regelui. Fiecare din cele două Adunări pot propune
din inițiativă proprie numai legi în interesul obștesc
al statului . [...]
Art. 32. Puterea executivă este încredințată regelui, care o exercită prin guvernul
său în modul stabilit prin Constituție. [...]
Capitolul I - Despre rege
Art. 34. Puterile constituționale ale regelui sunt ereditare în linie coborâtoare
directă și legitimă a Majestății
Sale regelui Carol I de Hohenzollern
Sigmaringen, din bărbat
în bărbat prin ordinul de primogenitură și cu excluziunea
perpetuă a femeilor și coborâtorilor lor.
Coborâtorii Majestății Sale vor fi crescuți
în religiunea ortodoxă a
Răsăritului. [...]
Art. 44. Persoana regelui este inviolabilă.
Miniștrii lui sunt răspunzători.
Actele de stat ale regelui vor fi contrasemnate de un ministru care, prin
aceasta însăși, devine răspunzător de ele.
Se exceptează numirea primului ministru care nu va
fi contrasemnată. [...]
Art. 46. Regele numește și revocă pe
miniștrii săi.
El
are dreptul de a ierta sau micșora pedepsele în materii
criminale afară de ceea ce se statornicește în privința
miniștrilor. El nu poate suspenda cursul urmăririi
sau judecății, nici a interveni prin nici un mod în
administrarea justiției.
El numește sau confirmă în funcțiunile publice potrivit legilor.
El nu poate crea o nouă funcțiune fără
o lege specială.
El face regulamentele necesare pentru executarea legilor, fără să poată modifica
legile și scuti pe cineva de executarea lor.
El poate, în timpul când Adunările legiuitoare sunt
dizolvate și în intervalul dintre sesiuni, să facă în orice privință decrete
cu putere de lege, care urmează a fi supuse Adunărilor
spre ratificare la cea mai apropiată a lor sesiune.
El este capul oștirii.
El are dreptul de a declara războiul și
de a încheia pacea.
El conferă gradele militare în conformitate cu legea.
El conferă decorațiunile române.
El acreditează ambasadorii și miniștrii plenipotențiari pe lângă șefii
statelor străine.
El are dreptul de a bate monedă, conform unei legi speciale.
El încheie cu statele străine tratatele politice
și militare. Convențiunile
necesare pentru comerț, navigațiune
și altele asemenea de el încheiate, pentru a avea
putere de lege în interior, trebuie să fie însă supuse
Adunărilor legiuitoare și aprobate de ele.
Art. 47. Lista civilă se hotărăște prin
lege.
Monitorul oficial,
din 27 februarie 1938
| << | 8.1 | 8.2 | 8.3 | 8.4 | 8.5 | 8.6 |
©
University of Bucharest 2002. All rights reserved. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page. Comments to:Ioan Scurtu Last update: December 2002 Text editor&Web design:Raluca OVAC |