3.4. Organizarea informală
În afara structurii organizatorice care este considerată organizarea formală, în cadrul firmei apare si organizarea informală. Aceasta poate fi definită ca ansamblul formatiunilor si interactiunilor umane, care apar spontan si natural între componentii săi" (O. Nicolescu). Elementul de bază al organizării informale este grupa informală în cadrul căreia există mai multe tipuri de legături cum ar fi: legături suvită, margaretă, ciorchine si necoerente.
Între organizarea formală si cea informală există o strânsă interdependentă. Specialistii domeniului recomandă managerului să încerce să descopere grupele informale si să coopereze cu liderii acestora.
În prezent pe plan mondial se manifestă o multime de transformări în organizarea structurală a firmelor. Iată câteva dintre acestea[1] :
- trecerea de la organizarea mecanicistă (sistem închis) la cea organică (sistem deschis);
- modificarea naturii sarcinilor încorporate;
- îmbogătirea posturilor;
- proliferarea compartimentelor specializate;
- crearea de subdiviziuni organizatorice cu dublă functionalitate (productie si cercetare);
- constituirea de echipe intercompartimentale;
- amplificarea flexibilitătii structurii;
- varietate mare de structuri organizatorice;
- aplatizarea structurii organizatorice.
|