5.3. Accesul la Internet
Una dintre zonele în care accesul la Internet si la alte retele este destul de dificilă este domiciliul si micile firme. Cei care totusi au acces sunt condamnati la o viteză mică de transfer a informatiei. Desi modemuri cu viteze de 56kb/s sunt disponibile încă din 1997, cercetările au arătat că astfel de viteze nu sunt încă disponibile în aceste zone. Iar până când această problemă nu va fi rezolvată, utilizarea Internetului va fi dificilă.
Viteza scăzută de transfer a informatiei are două implicatii majore. În primul rând designer-ii trebuie să limiteze dimensiunile si sofisticarea paginilor Web până când problema vitezei se va rezolva, pentru că în prezent Web-ul este destul de greu de utilizat datorită timpului de asteptare prea mare.
În al doilea rând, desi numărul utilizatorilor de Internet creste, multi oameni nu sunt dispusi să folosească (si să plătească) servicii cu performante scăzute. Un exemplu concludent îl reprezintă British Telecom (BT) din Marea Britanie. Este adevărat că Marea Britanie are una dintre cele mai dezvoltate piete ale comunicării din lume, dar cota de piată detinută de această companie este prea mare pentru o reală competitie pe o astfel de piată în dezvoltare.
Marea Britanie a semnat o directivă împreună cu alte state din Europa (European Telecoms Directive) prin care se oferă facilităti noilor companii să pătrundă pe piata telefoniei si telecomunicatiilor. Acest lucru înseamnă că abonatii BT vor putea utiliza serviciile oferite de alte firme concurente fără să aibă nevoie de un număr special de telefon.
Pe de altă parte, dacă abonatii BT doresc să folosească facilitătile altor companii internationale, ei trebuie să informeze BT care va directiona apelul către furnizorii de informatii. Astfel, BT nu va mai detine monopolul, dar va deveni un intermediar. În felul acesta se asteaptă ca BT să recupereze o parte din pierderea suferită pe piata de telecomunicatii a Marii Britanii.
În esentă directiva, care a intrat în vigoare în 2000, urmăreste ca furnizorii de telecomunicatii să nu fie încurajati să-si construiască propriile retele ci să le folosească pe cele al BT.
O altă alternativă de conectare la sistemul de telefonie este ISDN2e (Integrated Services Digital Network 2 euro), dar si acesta oferă maxim 128 kb/s, transfer care este inadecvat în utilizarea surselor multimedia.
Desi serviciul constituie o îmbunătătire considerabilă pentru multi, costul instalării, tehnologia sofisticată, chiria trimestrială îl fac prea costisitor pentru utilizatorii obisnuiti.
În 1998 BT a început experimentarea serviciului Home Highway. Acesta oferă acces la serviciile prin retea la viteze apropiate ISDN, dar la costuri mult mai scăzute.
Există si alte structuri în Marea Britanie care oferă servicii Internet, creând pe piată concurentă, ceea ce duce la scăderea pretului. De exemplu, Nynex CableComm si Telewest Communications testează legăturile prin cablu de tip Motorola CyberSURFR în Manchester si în Basildon (Essex).
Au apărut si unele optiuni noi pentru conectarea la sistemul de telecomunicatii. NorWeb Communications, de exemplu, a început să testeze accesul la viteze mari pe Internet prin mai multe conexiuni electronice încă din 1998. Se presupune că viteza de acces la Internet va fi de 1Mb/s, ceea ce înseamnă o depăsire de aproape 8 ori a vitezei ISDN.
Un serviciu interesant, desi nu la viteze foarte mari, oferă Ionica, prin legătură radio. Acoperirea Ionica în Marea Britanie este încă destul de redusă, dar reteaua este într-o extindere permanentă.
Industria telefoniei mobile va avea în viitor o contributie importantă, în special dacă va permite accesul gratuit în anumite momente ale zilei. Totusi, costul telefonului mobil este destul de ridicat în Marea Britanie în comparatie cu alte tări din Vest.
S-au conturat deja principalele activităti în domeniul informatiei: evaluare, controlul calitătii si filtrare, selectare, organizare si diseminare. Acestea, fiecare la rândul lor, ar putea fi descompuse în atributii si în sarcini aditionale.
Aceste activităti sunt greu de realizat într-o arie precum Internetul, care demonstrează probleme serioase atât în privinta calitătii si controlului informatiei cât si în accesul la informatia căutată. Libertatea prea mare a Web nu permite editorilor să evalueze activitatea si nici bibliotecarilor să impună un set de cuvinte-cheie.
Rezultatul era de asteptat: Web, ca o importantă resursă informa-tională, contine o cantitate mare de informatie, dar calitatea acesteia este discutabilă.
Cu toate acestea, nu există nici un argument care să restrictioneze libertatea oamenilor de a furniza informatii pe Web; mai mult, pe Web există si resurse excelente de informare, sau unele care există numai în Web. Dar dezvoltarea mijloacelor disponibile utilizatorilor de a avea un acces mai precis la informatiile pe care le doresc va cere bibliotecarilor să-si valorifice talentele de indexatori în viitor.
Desi creatorii si responsabilii Web caută noi instrumente care să înlăture neajunsurile, expansiunea zilnică a Web amenintă să învingă eforturile lor. De aceea, în Marea Britanie se încearcă să se construiască structuri si să se creeze noi porti în acest spatiu, precum Organising Medical Networked Information (OMNI) sau Social Science Information Gateway, menite să pună ordine în oceanul informational amintit.
|