5.5. Viitorul bibliotecilor
Web-ul nu acoperă întregul mediu digital, de aceea este posibil si necesar să începem să ne punem întrebări si asupra viitorului unor sectoare clasice unde datele digitale organizate reprezintă o parte importantă a lumii informatiei stocate. În prezent suntem constrânsi să considerăm ca alternative importante pentru furnizarea informatiei sectoare precum bibliotecile universitare sau cele publice. De aceea se vorbeste tot mai des de întelegeri sectoriale, unde sectoarele lucrează împreună, fără însă să-si piardă identitatea.
În situatia limitării resurselor si spatiului, există argumente pentru limitarea accesului în bibliotecile universitare. Dar informatia digitală prin natura ei nu poate fi mai putină, ea există sau nu există, iar dacă există ea poate fi disponibilă atât pentru cereri rare cât si pentru multi utilizatori. De asemenea, informatia digitală ocupă un spatiu mic si de aceea nu este nevoie să fie localizată într-un anumit spatiu ca să fie accesată.
Astfel, în contextul datelor digitale devine din ce în ce mai greu de făcut o distinctie între bibliotecile universitare, cele publice sau între alte categorii de biblioteci.
Problema este exagerată datorită faptului că cele mai multe surse de bani pentru depozitele digitale de date vin din surse publice. Diferentele între utilizatorii datelor digitale finantate din surse publice, atunci când nu vor mai exista argumente, pot duce la penalizarea oamenilor care nu au norocul să apartină unei universităti, de exemplu. Este posibil ca cineva care doreste să viziteze un muzeu, si care nu poate demonstra că apartine comunitătii universitare, să trebuiască să plătească (sau să plătească mai mult) pentru a intra. Dacă o bibliotecă universitară încheie o întelegere pentru furnizarea gratuită a informatiilor digitale numai membrilor universitătii, întelegerea trebuie să specifice si universitătile care nu se bucură de o astfel de facilitate. De aceea sunt necesare proceduri de autentificare pentru prevenirea accesului altor utilizatori din comunitatea universitară la astfel de informatii.
Cea mai bună metodă de autentificare a utilizatorilor în comunitatea învătământului superior din Marea Britanie este în prezent ATHENS3, realizată de NISS (National Information Services and Systems).
Considerente similare apar si în utilizarea retelelor de mare viteză care leagă institutii universitare. Statutul SuperJANET protejează reteaua sustinând că este imposibil să suporte si alti utilizatori în afara celor din institutiile universitare.
Totusi, managerii de la London Metropolitan Area Network - o foarte rapidă (155 megabiti) retea de telecomunicatii care leagă institutii universitare din zona Londrei - planifică teste de fezabilitate pentru utilizarea retelei si de către bibliotecile publice din zonă. Un număr mic de biblioteci au fost deja autorizate să testeze fezabilitatea retelei.
Lumea se află într-o continuă schimbare, de aceea va trebui ca îndemânările să se dezvolte permanent. Oamenii vor trebui să se angajeze într-un proces de învătare continuă. În Marea Britanie guvernul încearcă punerea în practică a acestei idei prin publicarea studiului Connecting the learning society: The National Grid for
Learning, elaborat de Departamentul pentru Educatie si Angajare în anul 1997.
Membrii structurilor publice vor fi obligati să folosească materiale de nivel universitar din depozite digitale, date de servicii competitive pe care noua tehnologie le va oferi. Dar acolo va fi nevoie ca aceste depozite să fie deschise tuturor celor care cer acces. Iar în cazurile unde membrii sunt furnizori de bani pentru astfel de depozite, ei pot cere să aibă aceleasi facilităti de acces precum studentii si personalul universitar.
Câteva rapoarte apărute în Marea Britanie în anul 1997 cum ar fi: New Library: The people's network (Library an Information Commission, 1997), Connecting the learning society: National Grid for Learning (Department for Education an Employment, 1997) si The people's lottery (Department for Culture, Media and Sport, 1997) scot în evidentă rolul bibliotecilor publice în societatea informatiei si mediul pozitiv în care ar trebui să lucreze bibliotecarii.
În prezent guvernul britanic este constient de potentialul bibliotecilor publice în privinta punctelor de servire din întreaga tară, serviciilor informationale on-line (în special Internetul), furnizarea punctelor de acces la servicii on-line pentru cei care nu au acces de la domiciliu.
New library: The people's network discută rolul viitor pe care bibliotecile publice l-ar putea juca în societatea telematicii si recomandă constituirea bibliotecilor publice. Mai mult, Raportul accentuează nevoia ca bibliotecile publice să ofere mijloace de acces la informatie prin Internet, mai ales pentru cei care nu-si permit o astfel de legătură de acasă.
Rolul educational conduce inevitabil la necesitatea instruirii tuturor celor care lucrează în aceste biblioteci, lucru accentuat de Raport.
Datorită schimbărilor tehnologice într-o societate telematică în dezvoltare, noi calificări vor fi necesare tuturor celor care lucrează în biblioteci. Instruirea va trebui să continue si în viitor, iar biblioteca va trebui să îsi asume o pozitie critică.
Accesul la informatie este scopul fundamental al bibliotecilor, iar acest lucru va trebui înscris în toate planurile. Cresterea surselor digitale de informare si dezvoltarea tehnologiei telecomunicatiilor va permite accesul la sursele de informare, extinzând orizontul informational al oamenilor. Biblioteca publică are potentialul să devină instrument esential pentru cei care doresc să folosească global sursele de informare, si mai ales pentru cei care nu-si permit un astfel de acces de la domiciliu.
În Marea Britanie Raportul Follet din 1993 a dat un puternic impuls sectorului bibliotecilor universitare. Programul Bibliotecilor Electronice (eLib) - realizat de Comitetul Sistemelor Informationale Unite ca un răspuns la Raportul Follet - angajează întreaga comunitate din învătământul superior. Programul reprezintă o importantă investitie în cercetarea aplicării noilor tehnologii în domeniul informatiei. Mai târziu, în 1997, a fost publicat un Raport al comisiei pentru informatie si biblioteci care subliniază noul rol pe care bibliotecile publice l-ar putea juca în secolul următor.
Ca urmare a raportului Follett, Programul eLib (Electronic Libraries) a fost realizat de JISC cu un buget de 15 milioane de lire sterline. Acesti bani au fost destinati bibliotecilor universitare pentru cumpărarea ultimelor realizări în domeniul serviciilor digitale si on-line.
Cercetările au condus la câteva noi servicii digitale si servicii bazate pe Internet, care au permis accelerarea procesului de învătare în multe biblioteci universitare. Bibliotecile publice nu s-au bucurat de facilitătile oferite de Follet, si rezultatul a fost o dezvoltare mai lentă decât rudele lor universitare.
Programele de instruire pot ajuta bibliotecarii din bibliotecile publice, iar bibliotecarii din bibliotecile universitare pot dezvolta mijloace prin care unele experiente ale lor pot fi transmise si celor din bibliotecile publice.
Mai mult, guvernul doreste să reconsidere posibilitătile de finantare a cercetării în acest sector. Trei milioane de lire sterline au
fost deja oferite bibliotecilor publice de către Fundatia Wolfson si Departamentul pentru Cultură, Media si Sport pentru cheltuieli cu tehnologia informatiei. Acesta reprezintă un start pozitiv.
Este ciudat dar de asteptat că punctele de servire ale bibliotecilor publice au fost reduse începând cu anul 1970. Dar New library: The people's network sugerează că aceste puncte vor trebui deschise mai multe ore pentru a asigura accesul la Internet pentru membrii comunitătilor.
Resursele financiare ar trebui asigurate si din fondurile locale care să le completeze pe cele bugetare. Aceste resurse ar putea fi folosite de către bibliotecile publice în special pentru cumpărarea de echipamente. Fără resurse financiare extrabugetare, încercarea de exploatare a pozitiei unice de serviciu public nu are prea mari sanse.
|