de (prepoziţie)
1.
Prepoziţie simplă, de intră în structuri comparative (la fel de, tot atât de),
ajutând la exprimarea egalităţii:
Este o lucrare tot
atât de/la fel de bună ca şi cea precedentă.
sau a comparativului de inegalitate,
atunci când intră în locuţiunea prepoziţională faţă
de (vezi acest cuvânt):
Faţă
de primul proiect, al doilea
e mai slab.
[util.] Atunci când se exprimă o cantitate printr-un
numeral, forma corectă este cu prepoziţia de, şi nu cu prepoziţia decât:
*Ridică greutăţi mai mari decât 100 de kilograme.
Ridică greutăţi mai mari de 100 de kilograme.
·
De departe.
De intră în locuţiunea adverbială de departe, ca formă de întărire
a superlativului relativ:
Este de departe
cel mai bun film (= clar este cel mai bun film).
·
Pentru exprimarea superlativului absolut, de leagă un adverb care exprimă
ceva ieşit din comun de adjectivul (sau adverbul) supus procesului de
comparaţie:
Cafeaua este insuportabil
de dulce.
Dansul este extrem
de sugestiv.
M-am simţit fantastic de bine.
2.
De intră
în compunerea numeralelor care exprimă sume mari (sute, mii, milioane
etc.) de la 20 în sus:
A câştigat douăzeci de milioane.
[util.] Pentru exprimarea numeralelor între
2 şi 19 se admite atât forma cu prepoziţia de, cât şi forma simplă, atunci când este vorba de un element
citat:
A scris, din greşeală, doi (de) „i”.
A cântat cinci (de) „re”.
În această propoziţie nu au rost doi
(de) „şi”.
·
În cazul numeralelor fracţionare, se foloseşte
prepoziţia de atunci când precedă
un substantiv la singular.
A vărsat o jumătate de litru de lapte.
A cumpărat o treime de butoi de brânză.
·
Prepoziţia de
intră şi în structura numeralelor ordinale precedate de articolul
demonstrativ cel.
[stil.] În astfel
de cazuri, varianta cu cratimă este literară, dar mai lapidară.
Varianta fără cratimă, tot literară, impune un ritm mai
lent şi este mai solemnă:
Memoraţi cel
de-al doilea citat.
Cea de
a doua remarcă
este inacceptabilă.
3.
De ce (nu), ce fel de.
Prepoziţia de intră în structuri eliptice sau
nu, de ce (nu), ce fel de, aproape
gramaticalizate, mai ales în enunţuri interogative:
-
Universitatea
este închisă.
-
De ce? Ai treabă la bibliotecă?
-
Vrei să
încerci?
-
De ce nu?
-
Ce fel de om este?
4.
Legat de, dincolo de.
Prepoziţia de intră în combinaţie cu diverse
alte elemente, dând naştere unor îmbinări care tind să devină
locuţiuni prepoziţionale: legat de, dincolo de, dincoace
de etc., cu valoare cumulativă.
Legat de
ce ai spus, vreau să
adaug şi eu ceva.
Dincolo
de ce s-a scris în presă,
mai ştiu amănunte.
5.
În ceea ce priveşte legătura sa cu verbele,
de se poate construi cu infinitivul,
după un substantiv:
Încercarea
de a face recurs
nu are succes.
sau cu supinul:
Rămâne de
văzut dacă va răzbi.
[util.] Este incorectă
utilizarea lui de după un verb,
pentru a introduce un complement direct exprimat prin verbe la infinitiv:
*Am încetat de
a mai cerceta acest caz.
Am încetat a
mai cerceta acest caz.,
Excepţia constituind-o locuţiunea
verbală cu două forme: a avea a face/a avea de-a face:
Am (de-)a
face cu tot
felul de oameni.
6.
Un alt aspect îl reprezintă faptul că prepoziţia
de intră în construcţii
cu valoare de dativ:
Vai de
cei care-şi
trădează crezul (= vai celor ce-şi trădează crezul).
În afară
de copii, au venit
şi adulţi (= în afara
copiilor au venit şi adulţi).
[stil.] Spre deosebire
de construcţia prepoziţională, structura în dativ este mai
pretenţioasă.
[stil./util.] Există situaţii în care de poate fi înlocuit cu „drept”, mai ales în limbajul familiar:
Ia de bun
tot ce i se spune (= ia drept
bun tot ce i se spune).
Îl ia de prost
(= îl ia drept prost).,
excepţia constituind-o expresia
a lua de bărbat (nevastă),
în care de şi drept
nu sunt substituibile.
[util.] Pe de altă
parte, înlocuirea lui de cu prepoziţia
cu în contexte ca:
A băut o ceaşcă de/cu cafea.
reprezintă o problemă
falsă de dezambiguizare. (- cu4)
[util.] Uneori,
de poate fi înlocuit cu în, atunci când este vorba de materiale:
Vânduse o icoană în bronz.
Vânduse o icoană de bronz.
7.
De / (de) către / despre.
De este o prepoziţie specifică acuzativului, care
poate preceda:
-
atribute substantivale sau adverbiale
Fumează ţigări de foi.
Casa de aici
e a noastră.
-
Complemente indirecte (fiind echivalente ca sens şi
substituibil cu despre):
Întreabă de
tine (= întreabă despre tine).
-
Complemente de agent (fiind echivalente ca sens şi substituibil
cu de către):
Ideea adusă în discuţie de (către) tine este incitantă.
[util.] Deosebirea dintre de şi de către este aceea că de către introduce numai complemente de agent, în timp ce de poate introduce şi alte tipuri
de complemente. În plus, de este
mult mai frecvent.
[stil./util.] Prepoziţia compusă de către apare numai în limba literară
şi, cu precădere, în limbajele publicistic, juridic, administrativ.
Spre deosebire de prepoziţia de, de către precedă
doar complemente de agent animate (- agent (complement de ~)).
Frunzele sunt arse de soare.
Recursul a fost cerut de către avocatul apărării.
8.
Neînsoţit de prepoziţia de, către
este o prepoziţie simplă, care are sensul de „spre”:
Se uită către
grupul de studenţi (= se uită
spre grupul de studenţi).
[stil.] Regional, după verbe declarative,
către + complement indirect poate
forma o construcţie echivalentă cu dativul, arătând direcţia:
Zise mama către
mine (= îmi zise mama).
9.
După anumite verbe ca a scrie, a vorbi, de poate fi substituit cu despre (având acelaşi sens în astfel
de contexte):
Şi acum tot de/despre ea vorbeşte.
[util.] Este greşită însă
utilizarea lui despre după
verbe ca: a plăcea, a se ocupa, a-şi aminti, a se interesa:
*Îmi place despre
prietena ta.
*Despre asta
mă voi ocupa personal.
*Îmi amintesc despre
voi.
*Să te interesezi despre el.
În aceste situaţii, corectă
este utilizarea lui de:
Îmi place de
prietena ta.
Mă voi ocupa personal de asta.
Îmi amintesc de
voi.
Mă voi interesa de fratele tău.
[util.] În cazul
verbului a plăcea, de poate să lipsească.
Îmi place prietena ta.
[util.]
În ceea ce priveşte substituirea lui de cu prepoziţia cu - cu.
[util.] Adesea,
de este substituit de prepoziţia din, construcţie nerecomandabilă
însă, întrucât vizează o falsă problemă de dezambiguizare:
*A cumpărat tricouri din bumbac.
A cumpărat tricouri de bumbac.
*Aduce marfă din import.
Aduce marfă de import.
(- agent (complement
de)2,,3, concesie1,
condiţie
II1, scop, cu4)
(MIHAELA POPESCU)
de abia - abia
de aceea / pentru aceea
1.
Sunt locuţiuni adverbiale care arată, în
egală măsură, cauza sau scopul unei acţiuni, diferenţa
dintre cele două valori de sens rezultând din context:
Mi-a fost frig şi de aceea m-am îmbolnăvit. (cauza)
Vreau să prind trenul, de aceea plec mai devreme. (scopul)
·
Foarte frecvent, aceste două construcţii adverbiale,
care apar în propoziţia principală, servesc drept corelative ale
conjuncţiilor şi locuţiunilor conjuncţionale pentru
ca, ca să, din subordonata cauzală sau finală:
Pentru
că m-a minţit,
de aceea l-am certat.
Ca să
aflu rezultatul
la examen, de aceea ţi-am
telefonat.
[util.]
Dintre cele două construcţii, de aceea apare mult mai frecvent decât sinonimul său pentru aceea, considerat ca aparţinând
unui limbaj mai afectat:
Am vrut să te văd, de aceea am venit.
Am vrut să te văd, pentru aceea am venit.
[stil.] În vorbirea curentă şi
familiară se utilizează forme simple ale celor două construcţii:
de-asta, de-aia, pentru asta, pentru aia.
Atât de-aia, cât şi de-asta pot apărea în dialoguri, ca
replici eliptice, desigur neelegante:
-
De ce ai întârziat?
-
De-aia / De-asta.
2.
Uneori, de aceea
(de-asta, de-aia) se utilizează în fraze care
reprezintă o concluzie la cele spuse anterior, fiind echivalente cu deci, în concluzie (- deci):
Nu-mi place atitudinea ta, eşti din ce în ce
mai neatent şi mai leneş, de
aceea te rog să te gândeşti bine şi să iei o hotărâre
înţeleaptă (=
atitudinea ta e din ce în ce mai rea, în concluzie, te rog să te gândeşti
bine). (- adverb1,2)
(NARCISA FORASCU)
(de jur) împrejur(ul) / dimprejur(ul) / dinafară (~a) / dindărăt(ul)
/ împrejur(ul) / înăuntr(ul) / îndărăt(ul) - asupra…
(de) dinainte de - dinainte…
de acum (aici) înainte
(încolo) - aici
de acum în - aici1
de-a gata - gata3
de-aia - de aceea, pentru aceea1
de aici în + temporal - aici1
de aici (până) la + local - aici2
de asta - de aceea, pentru aceea2
de bună seamă - afirmaţie1
decapita - verb1
de către - de (prepoziţie)7, agent
(complement de ~)2, către
de dinafară - de deasupra…
de dinaintea - asupra…
de dinapoi - înapoi (a)1, de
deasupra…
de dindărătul - de deasupra…
de exemplu - adică5
de geniu - adjectiv8
de la - la4
de la egal la egal - egal2
de la mână până la gură
- mână7
de milioane - adjectiv2
deoarece / fiindcă / întrucât / pentru a / pentru (aceea)
(că) / pentru ca…să
1.
Deoarece, fiindcă, întrucât şi pentru că
sunt conjuncţii şi respectiv, locuţiune conjuncţională,
care introduc propoziţii subordonate cauzale:
Plantele s-au dezvoltat spectaculos deoarece au fost cultivate în condiţii
speciale (= plantele s-au dezvoltat spectaculos fiindcă
/ întrucât / pentru că au fost cultivate în condiţii speciale).
(- căci).
[stil.] Deşi
aparţin toate limbii literare, pentru că este preferat de
vorbirea nepretenţioasă, în timp ce deoarece şi întrucât
au o nuanţă oficială şi se folosesc în limbajele ştiinţific,
juridic administrativ, publicistic şi beletristic.
Adesea, pentru că şi fiindcă
că au un corelativ în regentă şi anume pe de aceea:
De aceea a intrat, pentru că nu mai avea răbdare (= de aceea a intrat, fiindcă nu mai avea
răbdare).
2.
Pentru aceea.
Pentru aceea este o locuţiune adverbială care nu face
corp comun cu conjuncţia că;
atunci când este urmată de că,
aceasta introduce o subordonată atributivă:
A instituit acest regim pentru aceea/că nu s-au respectat regulile iniţiale.
3.
Pentru ca…să.
Pentru ca (…) să este o locuţiune conjuncţională
care permite inserţia unui alt element între ca şi să şi care introduce o propoziţie subordonată:
-
circumstanţială de scop:
A luptat pentru
ca să-şi afirme drepturile.
-
opoziţională:
Anul trecut a fost campion, pentru ca acum să se
situeze pe ultimul loc.
[util.] Este greşită
folosirea lui pentru ca să în
locul lui să pentru a introduce
o subordonată completivă directă (- să2):
*Ştie pentru
ca să-şi apere interesul.
Ştie să-şi
apere interesul.
(- scop1).
[util.] Locuţiunea conjuncţională pentru ca să + conjunctiv concurează
construcţia pentru + infinitiv
(sau infinitiv lung):
E nevoie de muncă pentru ca să trecem în etapa următoare.
E nevoie de muncă pentru a trece în etapa următoare.
E nevoie de muncă pentru trecerea în etapa următoare.
(MIHAELA POPESCU)
de parcă - parcă2,
comparaţie1
departe de - opoziţie2
de până (pe la) - până1
de peste - peste2
de pildă - adică5
de tot - tot
II6
de unde nu - unde III
de unde până unde - unde
IV
de unul singur - unu
de să - consecinţă1
de seamă - adjectiv8
©
Universitatea din Bucuresti, 2002. |