pleonasm

 

*Când te întorci înapoi?

*Vă rog, avansaţi înainte!

*Am coborât jos.

*El a reculat înapoi.

Sunt construcţii pleonastice, adică enunţuri în care se utilizează două sau mai multe cuvinte care au (aproximativ) acelaşi sens (sunt sinonime), prin urmare, unul dintre ele repetă informaţia adusă de celălalt. De pildă, a avansa din exemplul de mai sus înseamnă „a merge înainte”, deci adverbul înainte care urmează este inutil, fiind conţinut în sensul verbului. Acestea sunt stângăcii de limbaj datorate inutilităţii absolute a unui cuvânt. Alte exemple de acelaşi tip:

 

*Amintirea lui va dăinui permanent în sufletele noastre.

*Au fost arestaţi cei care făceau contrabandă ilegală cu ţigări.

*S-a străduit să aducă totul la acelaşi numitor comun.

*Trăsura, elegantă, era împodobită cu blazon de nobleţe.

*Mijlocaşul a pornit un atac agresiv asupra adversarului său.

*Ghetele sunt îmblănite inclusiv şi pe talpă.

 

Alte pleonasme constituie greşeli gramaticale caracteristice, ca în:

 

*N-am cumpărat decât numai flori.

*Şi-a luat pălăria lui şi a plecat.

*El mi-a spus, dar însă eu nu am fost atent.

 

În multe cazuri, pleonasmul a intrat în limbajul curent şi nu mai şochează, de exemplu:

 

Am auzit cu urechile mele.

Am văzut cu ochii mei.

A luat paharul în mâna lui.

 

[stil.] Multe pleonasme apar mai ales în limba vorbită şi se explică prin nevoia vorbitorului de a adăuga informaţiei o marcă afectivă de insistenţă. În enunţul:

 

Mi-a scris scrisoarea cu mâna lui proprie.

 

există, de asemenea un pleonasm, explicabil prin aceea că vorbitorul vrea să insiste asupra faptului că scrisoarea nu era dactilografiată sau scrisă sub dictare şi că întreaga responsabilitate revine persoanei care a scris-o.

[util.] În afară de cazurile când vorbitorul simte nevoia să accentueze, să sublinieze o idee, construcţiile pleonastice dovedesc fie necunoaşterea sensului sau a valorii gramaticale a cuvintelor, fie neglijenţă în exprimare şi, ca atare, sunt nerecomandabile.

(NARCISA FORASCU)