supin

 

1.           Este un mod nepersonal, adică nu are forme diferite de persoană şi nu poate fi verbul central al propoziţiei.

·         Are aceeaşi formă cu participiul, dar se deosebeşte de acesta prin faptul că se construieşte cu prepoziţii ca: de (cea mai frecventă), la, pentru, după.

În propoziţie poate determina un substantiv:

 

Apă de băut (= ce poate fi băută, potabilă),

un verb:

Ne-a invitat la cules fructe (= ne-a invitat să culegem fructe)

 

·         Deşi seamănă ca formă cu substantivul, se deosebeşte de acesta, pentru că nu apare niciodată însoţit de articol. Când este articulat, este substantiv propriu-zis.

 

2.           A fi, a avea + supin (am de făcut…)

Frecvent, supinul precedat de prepoziţia de se construieşte cu verbe care arată necesitatea sau posibilitatea, mai ales cu a fi şi a avea:

 

Căldura nu mai era de suportat (= căldura nu mai putea fi suportată);

Nimeni nu are de pierdut nimic (= nimeni nu are ce pierde);

Am de făcut lecţiile la matematică (= trebuie să-mi fac lecţiile la matematică).

 

[util.] Aceste structuri sunt foarte frecvente în limbajul curent.

 

(NARCISA FORASCU)