eBooks Pagina de start
Despre autor
 

II. CERCETĂRI ŞI FIŞE DE ISTORIE LITERARĂ ÎN REGISTRU MINOR INDEPENDENTUL LITERAR

(1894)

 

Publicaţia al cărei nume apare în titlu reprezintă suplimentul literar al cotidianului politic Independentul, apărut la Bucureşti între anii 1889-1900, cu două întreruperi (1890-1891 şi 1895-1898). Acesta, având ca director politic pe P. C. Seraphem şi sediul în strada Câmpineanu, nr. 46, avea o mărturisită orientare proconservatoare şi prodinastică. Preocupările literare ale ziarului, cu un caracter mai mult comercial decât artistic, cunosc o anume evoluţie, culminată cu revista Independentul literar. Dacă la început cotidianul consacra poeziei, prozei, comentariului critic, un anume spaţiu (de obicei, pagina a doua), în funcţie de disponibilităţi, începând de la 7 februarie 1893, săptămânal, duminica sau lunea, se scotea un număr special, intitulat Independentul literar, Independentul literar-ilustrat, sau Independentul literar-ştiinţific, consacrat în bună parte literaturii. El nu se adăuga numărului politic, ci îl înlocuia, având de fapt acelaşi format. Faptul se concretiza şi în aceea că numerele literare nu erau exclusiv literare. Pagina a treia şi a patra erau rezervate aproape integral informaţiilor cotidiene şi reclamelor, ori anunţurilor, în timp ce periodic, chiar şi pe pagina întâi, apăreau articole ori comentarii politice la zi. Numărul literar, însă, nu absorbea în întregime manifestările literare; de aceea, chiar în cursul săptămânii, nu de puţine ori, în paginile cotidianului, literatura era prezentă fie prin poezie, fie prin romanul foileton, fie prin proze scurte ori comentarii. La două luni de la apariţia primului număr de duminică (sau de luni), ziarul anunţă, sub titlul O direcţie nouă, constituirea Clubului literar al Independentului, având ca scop ,,răspândirea cât se va putea de mult a scrierilor originale şi traducerilor bine făcute". În acelaşi număr (18 aprilie 1893), chiar pe prima pagină, este publicată componenţa clubului: G. Russe Admirescu, I. S. Spartali, Gr. Mărunţeanu, Maria Eskenazi, Al. Castrisi, Eliza Mustea, Corneliu Botez, Ilie Ighel, Dem. Nicolescu, C. Marinescu de la Bucureşti, M. Leon, I. Dimitrescu-Ghiocel, Démetre (Myosotis), Sc. Ciornei d'Apolodor. Ca preşedinte este ales G. R. Admirescu, iar ca prim redactor Sc. Ciornei d'Apolodor. Semnăturile cele mai frecvente, cum e şi firesc, aparţin membrilor clubului literar, adesea ascunse sub diverse pseudonime (Filius Noctis, Nadir). Alături de ele însă, numeroase altele se adaugă, începând cu cele ale scriitorilor din generaţia trecută (I. H. Rădulescu, C. Negruzzi, D. Bolintineanu) şi terminând cu contemporanii mai vârstnici sau mai tineri (B. Delavrancea, B. P. Hasdeu, Iosif Vulcan, Matilda Poni, N. Gane, V. A. Urechia, G. Coşbuc, D. Zamfirescu, Tr. Demetrescu, Al. Vlahuţă, I. C. Săvescu, Alex. Obedenaru, Aristid Cantili, I. G. Bibicescu, Toma Florescu, Cincinat Pavelescu, Ronetti Roman, I. N. Roman, Carol Scrob, Gh. din Moldova, Th. M. Stoenescu, A. Naum etc.). Numele lui Eminescu apare şi el de câteva ori, fie în dreptul unor poezii, fie în cadrul piesei într-un act, Convorbirea lui Eminescu cu Alecsandri, de I. Dimitrescu-Ghiocel, publicată în numerele din 10, 11, 13 şi 14 aprilie 1893. Interesant e că unul din scriitorii cei mai curtaţi de redacţie este Al. Macedonski. Şi faptul nu va rămâne aşa cum se va vedea fără consecinţe. Începând de la 20 septembrie 1892, când îi apare prima poezie în coloanele ziarului (Precum), numele său devine o prezenţă periodică a publicaţiei. Poeziile Ningea, Copii, Pe balta clară, Noapte de mai, Oh! toate moarte, precum şi proza De pe culmea vieţii Pentru tinerime, sunt publicate aici la loc de cinste. Toate sunt republicări, aşa cum se întâmplă cu majoritatea textelor literare consacrate, din Independentul, dar colaborarea lui Macedonski la acest ziar n-a fost cunoscută de cei mai avizaţi cercetători ai vieţii şi operei sale.

Încurajată probabil de rezultatele obţinute, redacţia se hotărăşte să scoată un supliment literar autonom, săptămânal, cu veleităţi de revistă literară. Aşa încât, la 14 februarie 1894, apare primul număr al Independentului literar, sub direcţia unui comitet, avându-şi redacţia şi administraţia în str. Sf. Ionică, nr. 11. El se distribuie gratuit abonaţilor la Independentul, dar poate fi procurat şi în mod independent, la 10 bani exemplarul, sau prin abonament. Realizatorii revistei sunt, în majoritate, aceiaşi care redactau numărul literar de duminică al cotidianului: G. R. Admirescu, Toma Florescu, Gr. Mărunţeanu, I. G. Bibicescu, El. Ocrida, C. I. Tudor, Ştefan I. Slăvescu. Începând cu numărul patru însă (6 martie 1894), acestora li se adaugă Al. Macedonski şi studentul Cincinat Pavelescu, eveniment pe care cotidianul îl anunţă cu patru zile mai devreme, în litere cursive, la rubrica Informaţii: ,,Ne credem fericiţi putând spune cititorilor noştri că pentru Independentul literar am căpătat valoroasa colaborare a eminentului nostru literat Al. A. Macedonski. D-sa va scrie articolul din fruntea numărului literar de duminica viitoare. De asemenea, vom avea şi concursul talentatului publicist Cincinat Pavelescu". Numai că viaţa revistei este foarte scurtă. După cel de al şaselea număr (20 martie 1894), ea îşi încetează apariţia, ca urmare a întreruperii vieţii cotidianului însuşi. Ceea ce se reţine din această împrejurare este faptul că Macedonski devine directorul unui nou cotidian, care-l înlocuieşte pe cel vechi, dispărut aşa cum se susţine în ultimul număr al Independentului, din 29 martie 1894 din motive politice. Noul ziar, a cărui apariţie este anunţată pentru 5 aprilie (ea va avea loc o zi mai târziu), nu este altul decât Lumina, fulminanta publicaţie politică a lui Macedonski, apărută până la 12 iulie 1894, când brusc, fără nici un avertisment, dispare după cel de al optzecilea număr. Faptul că în acelaşi loc se anunţă că noul ziar va fi trimis celor ce au fost abonaţi la Independentul până la sfârşitul anului şi că adresa administraţiei este aceea a fostului supliment literar (str. Sf. Ionică 11) trădează legătura dintre vechiul şi noul cotidian, deşi la un moment dat Macedonski dezminte o asemenea ,,învinuire".

Orientarea ideologico-literară a revistei Independentul literar cunoaşte în cadrul scurtei sale apariţii două momente: primul, până la venirea lui Macedonski, şi al doilea, după aceea. În cadrul primelor patru numere, nota dominantă e dată de atitudinea violent antisocialistă. Chiar din articolul program, Opinia publică, semnat de G. Russe Admirescu, această poziţie este evidentă. Făcând un proces criticii exclusiviste, tiranice şi partizane, el vizează în acelaşi timp atât ,,direcţia nouă, creată de arta alterată a celor ce formează camarila literară", cât şi direcţia apărată cu vehemenţă de pana lui Anton Bacalbaşa. După opinia autorului, critica a devenit o asemenea forţă încât ,,Producătorul se vede silit a fi pe gustul judecătorilor săi (...) ca să poată plăcea acelor cari îndrumează opinia obştei", căci criticul dominant, formându-şi ,,o camarilă de criere culte", o orientează aşa cum doreşte. Dar, primul număr nu se reduce doar la atât. Un foileton satiric la adresa tendenţiozităţii artei, semnat de Toma Florescu: Literatura socialistă, precum şi articolul Mişcare socială, care condamnă îndoctrinarea socialistă a muncitorilor, dezvăluie coloratura ideologică a publicaţiei. Când Evenimentul literar din Iaşi critică în numărul său din 15 februarie orientarea noii reviste literare, reacţia acesteia din urmă devine de o violenţă nestăpânită. În chiar numărul doi, Toma Florescu, scriind articolul de fond O întâmplare, dezlănţuie un furiosatac antisocialist, vizându-i nominal pe Bacalbaşa şi pe C. Vraja, pentru ca în numărul următor, din 27 februarie, G. R. Admirescu referindu-se tot la Anton Bacalbaşa să ancoreze de-a binelea în trivial. În numerele trei şi patru, un spaţiu însemnat este acordat parodiilor satirice la literatura socialiştilor Anton Bacalbaşa şi V. G. Morţun şi la cea ,,simbolistă", vizându-i pe N. Beldiceanu şi Un Rondoist, urmărind aceeaşi discreditare a adversarilor. Interesant e că parodiile simboliste, mai ales Pereant cu subtitlul ,,Clar-obscură-sinistră, decadentă-simbolistă" reuşesc să transmită specificul poeziei simboliste, atât la nivelul limbajului, cât şi al universului sau atitudinii.

Odată cu venirea lui Macedonski, se simte şi noua orientare. Articolul de fond cu care debutează de fapt, o republicare este o pledoarie pentru tinereţe, pentru promovarea şi preţuirea tineretului, această forţă creatoare, entuziastă şi capabilă, a oricărei naţiuni. Este o pledoarie şi, în acelaşi timp, un oprobiu aruncat practicii dăunătoare de a menţine în posturile de răspundere ale politicii, culturii, vieţii sociale în genere, senilitatea intelectuală şi fizică a celor de peste 70 de ani. Campania antisocialistă încetează, iar G. R. Admirescu chiar simte nevoia unei justificări publice faţă de prieteni şi confraţi, în legătură cu învinuirea de excesivă violenţă şi patimă din articolul Un şarlatan obraznic. În schimb, se conturează poziţia marcat antijunimistă şi antieminesciană, emanată evident de la părintele Literatorului. Prima manifestare de acest gen apare chiar în numărul 15, din 13 martie, când se începe publicarea piesei lui Mihail Zamfirescu, Muza de la Borta-Rece, cu promisiunea că ,,această capodoperă satirică ce nu se mai găseşte nicăieri, va urma să apară regulat în Independentul literar". În numărul viitor, semnele acestei atitudini se înmulţesc. Dincolo de urmarea promisă a piesei amintite, Macedonski publică aici un articol de fond: Direcţiunea germană şi o parodie după Eminescu: Pe ţărm de baltă, în care poziţia lui denigratoare este exprimată făţiş. În primul text necunoscut istoriei literare până mai deunăzi autorul îşi exprimă opinia negativă faţă de rolul avut în cultura română de direcţia promovată prin ,,Junimea" şi Convorbiri literare. Imposibilitatea subiectivă de a înţelege adevărata măsură a contribuţiei adusă de mişcarea în discuţie este evidentă: ,,Cu toată înrâurirea pe care curentul în chestiune a avut-o în unele cercuri scria Macedonski el nu a prins rădăcini fundamentale. S-au turburat negreşit câţiva creeri, limba, poezia şi versul român au suferit, dar niciuna din scrierile ce s-au produs în această direcţiune nu a aflat nici un răsunet în inima poporului român". Concluzia finală este că ,,în literatura română, şcoala inovată de d. Maiorescu şi ai săi este absolut falşă şi neromânească". Încheindu-şi articolul, Macedonski se lansa într-un retoric îndemn: ,,Preoţi falşi au oficiat în biserică, dar acela care-i va goni din năuntru, sunteţi voi, voi toţi câţi simţiţi şi vorbiţi încă româneşte şi câţi nu vă închinaţi anti-cristului Schopenhauer". Şi parcă pentru a-şi argumenta în mod practic poziţia teoretică, Macedonski ţine să dea o parodie după cel mai strălucit reprezentant al acestei direcţii, despre care în articol nu face decât o referire ironică, de paranteză: (,,nu vorbesc de ale lui Eminescu1, ele fiind după părerea noii direcţiuni, o culme intelectuală prea superioară pentru a putea fi înţeles de mulţime"). Parodia se intitulează Pe ţărm de baltă Poezie în genul lui Eminescu şi este, de asemenea, necunoscută istoriei literare. În comentariul din subsol, obiectivul parodistului este exprimat cu toată precizia: ,,Această poezie, fără nici un sens ca fond, monstruoasă ca limbă şi formă, a fost scrisă înadins, spre a arăta cum Eminescu şi-a bătut joc de vers, de limbă şi de idei"2.

Dincolo de aceste manifestări de prim plan, care dau contur orientării ideologico-literare, în cele două momente ale ei, revista publică şi alte materiale de profil. Unul, oarecum aparte, îl reprezintă schiţa biografică făcută de G. R. Admirescu lui Al. Macedonski. După ce în articolul program al primului număr (Opiniunea publică), acelaşi autor îşi exemplifica teoria cu privire la instabilitatea opiniei publice tocmai cu poetul de la Literatorul: ,,Nu de mult, Al Macedonski era poetul răsfăţat al nostru, era artistul prin excelenţă, Alfred de Musset al României opinia publică l-a vrut acolo astăzi Macedonski n-are talent, Macedonski e fără merit" de astă dată el face un ditirambic portret preţiosului colaborator. Acum, el insistă în mod deosebit asupra prestigiului internaţional câştigat de acesta (sunt menţionate ziarele franceze la care a colaborat, fiind amintite câteva din cele mai semnificative aprecieri ale unor intelectuali francezi, italieni ori englezi etc.). Sunt apoi de amintit prin dezorientarea pe care o atestă articolele lui Şt. I. Slăvescu: Literatura şi politica şi Traducătorii noştri, în care este respinsă angrenarea în politică a scriitorilor, din perspectiva aşa-zisei purităţi a artei (în primul), şi este combătută lipsa de spirit critic în acţiunea de traducere a literaturii străine, identificată în abundenţa paginilor ,,decadente", din Catulle Mendès, Armand Sylvestre, Maurice Rollinat, Emile Zola (în al doilea). Mai interesante şi scrise într-un stil mai elevat sunt cele două articole ale lui Cincinat Pavelescu: Ziarismul şi Literatura şi Nepăsarea în literatură. Primul este o reluare aplicată a falsei incompatibilităţi dintre literatură şi politică, iar cel de-al doilea, o mâhnită analiză a indiferenţei burgheze faţă de literatura naţională, nevoită să-şi impună valorile abia atunci când ele sunt recunoscute în străinătate.

Literatura propriu-zisă a revistei cu excepţia celei semnate de Macedonski şi parţial de Cincinat Pavelescu este foarte modestă şi de fapt destul de săracă. În economia celor opt pagini, spaţiul cel mai mare este ocupat de articole de opinie sau de polemică. Pagina a opta, uneori şi a şaptea parţial sunt consacrate anunţurilor şi reclamelor. Mai există apoi două rubrici permanente Figuri celebre şi Artiştii noştri care continuă, într-un anume fel, o practică a cotidianului Independentul. În cadrul primei dintre ele sunt schiţate succinte portrete bio-bibliografice ale lui Bernardin de Saint-Pierre, Ferdinand Brunetière, Alfred de Musset, Alexandre Dumas (Père), Maurice Rollinat, André Chénier; iar în cadrul celeilalte dispărută din ultimele două numere sunt creionate profilele, simpatice ori caricaturizate, ale actorilor G. Bossianu, Vasile Alexandrescu, Aristizza Romanescu şi I. Cuţarida. Toate textele rubricilor menţionate sunt semnate cu iniţiale sau cu pseudonime.

Poezia revistei însumează un număr de douăzeci şi patru de titluri, dintre care nouă îi aparţin lui Macedonski şi trei lui Cincinat Pavelescu. Textele macedonskiene sunt aproape toate republicări: La bestii, Apolog, Psalmi moderni, I-IV, Zi de iarnă, Îngerul şi copilul, Întrebare veşnică.

Dintre ele, doar ultima n-a fost cuprinsă niciodată în volum3. Ea este o confesiune meditativă, izvorâtă din neliniştea ce bântuie adâncurile omului, confruntat cu propria sa condiţie. Psalmii păstrează caracteristicile din periodicele în care au mai apărut diferite faţă de variantele din volume cu o singură excepţie, nemenţionată de editorii lui Macedonski. Este vorba de versul 9 din psalmul II, ţărână, care apare aici sub forma ,,Poeţi cu harpe inspirate" şi nu ,,Poeţi cu harpe coronate", ca în varianta din volume şi din toate celelalte menţionate la aparatul critic. Restul versurilor din revistă incomparabile sub nici un aspect cu cele mai sus-amintite, mediocritatea lor fiind totală sunt semnate de G. R. Admirescu (3), T. Florescu (2), Cristescu Podeanu (1), Filius Noctis (1). Interesante sunt poeziile populare publicate aici de I. G. Bibicescu Dragostele noastre, Nu le pot stinge, Dor ţi-o fi, Vie singur şi de Şt. I. Slăvescu, legenda Dealul muierii.

Proza, în întregime, este modestă şi neinteresantă. Ea însumează şase titluri şi patru fragmente dintr-un roman de Gr. Mărunţeanu. Autorii celor şase proze sunt: C. I. Tudor (trei), T. Florescu (două) şi Filius Noctis (una). Merită a fi menţionată la acest capitol şi traducerea cuprinsă în primul număr, din romanul Colonel Ramollot, de Charles Leroy, abandonată însă în numerele următoare.

Un interes aparte stârnesc fragmentele dramatice publicate în paginile Independentului literar. Ele fac parte din piesa Muza de la Borta-Rece, de Mihail Zamfirescu a cărei semnificaţie am relevat-o mai înainte şi din tragedia în versuri Saul, de Al. Macedonski şi Cincinat Pavelescu. Aceasta din urmă împlinise mai bine de trei luni de la premieră şi autorii lor începuseră s-o publice în Literatorul. În Independentul literar apar scenele I, II şi III din actul întâi şi scenele XI şi XII din actul al treilea (de fapt, finalul acestuia). Ceea ce reţine în mod deosebit atenţia este faptul că ultimul fragment, din actul al III-lea, a fost tipărit în paginile Independentului literar pentru prima dată, spre deosebire de celelalte două, care apăruseră în Literatorul. Este un fapt pe care ediţia critică a lui T. Vianu nu-l consemnează, căci publicaţia în discuţie îi era necunoscută. Efemeră şi modestă, ea îşi câştigă dreptul la o consemnare istorico-literară aproape în întregime, graţie lui Al. Macedonski, care pentru o clipă a însufleţit-o cu spiritul său frondeur şi cu pana de poet autentic.

1 E vorba de poezii.
2 Textul parodiei este următorul: ,,Pe balta lucie răsare / Gălbuie, luna / Cu braţ o strâng la subsuoară / Căci ea mi-i zâna. // Dintre liane rânduri-rânduri / Foşnesc dulci glasuri, / Aşa pe mintea mea pun gânduri / Domoale pasuri. // Voesc s-o strâng de veci în braţă / Şi sânu-i moale / Să-nsufleţesc de-o nouă viaţă / La foc de stele. // Să nu ne ştie decât numa / Liane'nalte / Şi-n dragoste să schimbăm gluma. / De veci incalte. // Pe balta lucie răsare / Gălbuie, luna / Şi eu o duc de subsuoară Într-una'ntr-una // Oh! Kama-Deva, Kama-Deva / Băet de Indii / Femeea e şi-a fost tot Eva / În zori şi chindii".
3 Textul poeziei este următorul: ,,Când mă aflu în veghere / Muritor gândind că sunt / Nu mi-e frică de mormânt / Ci mi-e frică de durere. / Mintea mea fără-ncetare / Cugetând l-acel minut / Când un chin necunoscut / Va-ngheţa a mea suflare / Pune veşnica-ntrebare: / Pentru ce din nefiinţă / Ne-ntrupăm, când este scris / Traiul să ne fie vis / Şi sfârşitul suferinţă?"
 

 

eBooks Pagina de start Cuprins Despre autor




©Universitatea din Bucureşti 2003. All rights reserved. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page. This book was first published by Editura Universităţii din Bucureşti ISBN 973-575-806-7
Comments to: Alexandru MELIAN
Last update: Februarie 2004
Web designer, Text editor: Annemarie LIHACIU