botez_constantin

II. CERCETĂRI ŞI FIŞE DE ISTORIE LITERARĂ ÎN REGISTRU MINOR

2. CRITICI ŞI DRAMATURGI DE FUNDAL

S-a născut la Iaşi unde şi-a făcut şi studiile. După absolvirea Liceului Naţional din oraşul natal, urmează cursurile Facultăţii de litere tot la Iaşi.

Între 1905 şi 1913 funcţionează ca profesor suplinitor de limba română şi limba franceză la liceele din Bârlad şi Tecuci. Işi dă definitivatul şi apoi pleacă la Berlin pentru a-şi aprofunda studiile în domeniul filologiei. Se pregăteşte să-şi ia doctoratul dar izbucnirea primului război mondial şi întoarcerea precipitată în ţară împiedică realizarea proiectului, mai ales că în împrejurările acelea manuscrisul tezei sale de doctorat s-a pierdut. A devenit profesor de română la Liceul Naţional din Iaşi, în care calitate a publicat apreciate manuale de limba română pentru elevii claselor inferioare şi superioare de liceu. Printre elevii săi s-a numărat şi M. Sadoveanu care i-a devenit mai târziu prieten, tovarăş de vânătoare şi confrate de condei la Viaţa românească. A fost unul dintre întemeietorii revistei, la care a colaborat din 1906 până în 1930 când aceasta s-a mutat din Iaşi. Până la primul război mondial a susţinut cu regularitate rubricile informative, publicând în acelaşi timp articolele de istoriografie literară şi de critică (,,Poezii inedite de Costache Conachi", ,,Faust în româneşte", ,,Iliada în româneşte" etc.). Erudiţia, gustul sigur şi conştiinciozitatea au pus pecetea pe tot ceea ce a întreprins, făptuirile sale purtând totodată semnele generozităţii şi ale modestiei.

Cea mai importantă contribuţie a sa de ordin istorico-literar o reprezintă ediţia critică a poeziilor lui Eminescu, proiectată împreună cu G. Ibrăileanu dar realizată până la urmă de unul singur. Principiile care au patronat structura ediţiei sunt, în mod declarat, inspirate de ideile celui ce ar fi trebuit să participe la realizarea ei, dacă nu se îmbolnăvea. Lucrând conştiincios şi cu migală timp de patru ani, C. Botez descoperă peste 200 de ciorne ale poeziilor lui Eminescu, omise de Ion Scurtu în ediţia anterioară, şi îndreaptă un mare număr de greşeli de lecţiune care s-au perpetuat în mai toate ediţiile de până la el. Periodizarea poeziei în cele cinci secţiuni nu este însă prea convingătoare (1870-1883, 1883-1884, 1884-1887, 1889-1902, 1866-1869). Criteriile pe care se întemeiază sunt discutabile şi inconsecvente. C. Botez socoteşte că doar cele 42 de poezii publicate între 1870-1883 (secţiunea I) pot fi considerate ca apărute cu ştiinţa şi voinţa poetului, cu toate că în aceeaşi categorie se integrează şi poeziile ce au văzut lumina tiparului între 1866-1870 (secţiunea V) şi acelea care au fost înmânate de Eminescu lui Iosif Vulcan, în primăvara anului 1883, chiar dacă ele au apărut după îmbolnăvirea poetului (,,S-a dus amorul", ,,Când amintirile", ,,Adio", ,,Ce e amorul", ,,Pe lângă plopii fără soţ", ,,Şi dacă").

Deşi înlocuirea unor forme lexicale din poeziile apărute în Convorbiri literare, în conformitate cu manuscrisele, este în general corectă, sunt situaţii când C. Botez greşeşte (el ignoră, de pildă, faptul că e corespunde la Eminescu, uneori, diftongul ea sau că alteori notează sunetul ă).

Notele şi variantele, cu toate că sunt rezultatul unei munci de mare dificultate, prin topografierea lor în pagină, înghesuit şi irelevant, sunt foarte greu de urmărit. Oricum, în drumul spre ediţia monumentală a lui Perpessicius, întreprinderea profesorului ieşean reprezintă nu doar o lucrare de referinţă (aşa cum rămâne o lucrare de referinţă ediţia I. Creangă, realizată împreună cu G. T. Kirileanu şi Ilarie Chendi), ci o contribuţie importantă sub raport documentar şi exegetic, în pofida rezervelor care pot fi formulate.

Deşi a rămas anonimă, activitatea sa redacţională la Viaţa Românească a fost foarte bogată, timp de aproape 25 de ani prezenţa lui în umbra luminoasă a lui G. Ibrăileanu cultivând competenţă şi dăruire, înţelegere şi severitate, iar mai presus de toate o ambianţă de camaraderie de cea mai elevată esenţă.

I. Creangă, Opere complete, cu o introducere de ... Prefaţă şi listă de cuvinte de G. T. Kirileanu şi Ilarie Chendi, Bucureşti, 1936.

I. Maftei, Personalităţi ieşene, vol. III, Comitetul de cultură şi educaţie socialistă al jud. Iaşi, 1978.