II. CERCETĂRI ŞI FIŞE DE ISTORIE
LITERARĂ ÎN REGISTRU MINOR
2. CRITICI ŞI DRAMATURGI DE FUNDAL
(FIŞE DE DICŢIONAR)
BOTEZ, CONSTANTIN
(25 dec.? 1877 28 martie 1936)
S-a născut la Iaşi unde şi-a făcut
şi studiile. După absolvirea Liceului Naţional din
oraşul natal, urmează cursurile Facultăţii de
litere tot la Iaşi.
Între 1905 şi 1913 funcţionează
ca profesor suplinitor de limba română şi limba
franceză la liceele din Bârlad şi Tecuci. Işi
dă definitivatul şi apoi pleacă la Berlin pentru a-şi
aprofunda studiile în domeniul filologiei. Se pregăteşte
să-şi ia doctoratul dar izbucnirea primului război
mondial şi întoarcerea precipitată în ţară
împiedică realizarea proiectului, mai ales că în
împrejurările acelea manuscrisul tezei sale de doctorat
s-a pierdut. A devenit profesor de română la Liceul
Naţional din Iaşi, în care calitate a publicat apreciate
manuale de limba română pentru elevii claselor inferioare
şi superioare de liceu. Printre elevii săi s-a numărat
şi M. Sadoveanu care i-a devenit mai târziu prieten,
tovarăş de vânătoare şi confrate de condei
la Viaţa românească. A fost unul dintre întemeietorii
revistei, la care a colaborat din 1906 până în
1930 când aceasta s-a mutat din Iaşi. Până
la primul război mondial a susţinut cu regularitate rubricile
informative, publicând în acelaşi timp articolele
de istoriografie literară şi de critică (,,Poezii
inedite de Costache Conachi", ,,Faust în româneşte",
,,Iliada în româneşte" etc.). Erudiţia,
gustul sigur şi conştiinciozitatea au pus pecetea pe tot
ceea ce a întreprins, făptuirile sale purtând
totodată semnele generozităţii şi ale modestiei.
Cea mai importantă contribuţie a sa de ordin
istorico-literar o reprezintă ediţia critică a poeziilor
lui Eminescu, proiectată împreună cu G. Ibrăileanu
dar realizată până la urmă de unul singur. Principiile
care au patronat structura ediţiei sunt, în mod declarat,
inspirate de ideile celui ce ar fi trebuit să participe la
realizarea ei, dacă nu se îmbolnăvea. Lucrând
conştiincios şi cu migală timp de patru ani, C. Botez
descoperă peste 200 de ciorne ale poeziilor lui Eminescu,
omise de Ion Scurtu în ediţia anterioară, şi
îndreaptă un mare număr de greşeli de lecţiune
care s-au perpetuat în mai toate ediţiile de până
la el. Periodizarea poeziei în cele cinci secţiuni nu
este însă prea convingătoare (1870-1883, 1883-1884,
1884-1887, 1889-1902, 1866-1869). Criteriile pe care se întemeiază
sunt discutabile şi inconsecvente. C. Botez socoteşte
că doar cele 42 de poezii publicate între 1870-1883
(secţiunea I) pot fi considerate ca apărute cu ştiinţa
şi voinţa poetului, cu toate că în aceeaşi
categorie se integrează şi poeziile ce au văzut lumina
tiparului între 1866-1870 (secţiunea V) şi acelea
care au fost înmânate de Eminescu lui Iosif Vulcan,
în primăvara anului 1883, chiar dacă ele au apărut
după îmbolnăvirea poetului (,,S-a dus amorul",
,,Când amintirile", ,,Adio", ,,Ce e amorul",
,,Pe lângă plopii fără soţ", ,,Şi
dacă").
Deşi înlocuirea unor forme lexicale din
poeziile apărute în Convorbiri literare, în
conformitate cu manuscrisele, este în general corectă,
sunt situaţii când C. Botez greşeşte (el ignoră,
de pildă, faptul că e corespunde la Eminescu, uneori,
diftongul ea sau că alteori notează sunetul ă).
Notele şi variantele, cu toate că sunt rezultatul
unei munci de mare dificultate, prin topografierea lor în
pagină, înghesuit şi irelevant, sunt foarte greu
de urmărit. Oricum, în drumul spre ediţia monumentală
a lui Perpessicius, întreprinderea profesorului ieşean
reprezintă nu doar o lucrare de referinţă (aşa
cum rămâne o lucrare de referinţă ediţia
I. Creangă, realizată împreună cu G.
T. Kirileanu şi Ilarie Chendi), ci o contribuţie importantă
sub raport documentar şi exegetic, în pofida rezervelor
care pot fi formulate.
Deşi a rămas anonimă, activitatea sa
redacţională la Viaţa Românească
a fost foarte bogată, timp de aproape 25 de ani prezenţa
lui în umbra luminoasă a lui G. Ibrăileanu cultivând
competenţă şi dăruire, înţelegere şi
severitate, iar mai presus de toate o ambianţă de camaraderie
de cea mai elevată esenţă.
BIBLIOGRAFIE
I. Creangă, Opere complete, cu
o introducere de ... Prefaţă şi listă de cuvinte
de G. T. Kirileanu şi Ilarie Chendi, Bucureşti, 1936.
Mihai Eminescu, Poesii, Ediţie
îngrijită de ... Cultura Naţională, 1933.
Referinţe critice
M. Sevastos, Amintiri de la Viaţa
românească, E.P.L., Bucureşti 1966.
M. Bucur, Istoriografia literară
românească, Minerva, Bucureşti, 1973.
I. Maftei, Personalităţi ieşene,
vol. III, Comitetul de cultură şi educaţie socialistă
al jud. Iaşi, 1978.