PROBLEMELE JURIDICE APĂRUTE

ÎN TIMPUL RĂSCOALEI

 

 

Marea răscoală ţărănească de la 1907 a izbucnit din cauza contradicţiilor social-economice dintre moşieri, arendaşi şi ţărani, dar lupta maselor ţărăneşti s-a îndreptat şi împotriva normelor şi instituţiilor care le consacrau.

Revendicările ţărănimii urmăreau o schimbare a acestui înveliş juridic şi o nouă reglementare, care însă nu era posibilă, datorită Constituţiei şi politicii cercurilor conducătoare.

 

Capitolul I

 

REGIMUL TOCMELILOR AGRICOLE ÎN IMPAS

 

 

Începuturile răscoalei au coincis cu perioada încheierii noilor învoieli agricole pentru anul 1907. Chiar primele ciocniri dintre ţărani, pe de o parte, şi moşieri sau arendaşi, pe de altă parte, au avut loc în legătură cu condiţiile de încheiere a contractelor. Dar, aceasta nu poate însemna că regimul tocmelilor a constituit cauza răscoalei - aşa cum socoteau mulţi dintre contemporani[1] - ci doar prilejul care a ocazionat izbucnirea ei[2]. Totuşi, în regimul tocmelilor se reflectau toate cazurile care au determinat răscoala, ceea ce explică tensiunea în care s-au ţinut primele tratative pentru încheierea noilor tocmeli.

 

 

Secţiunea I

TRATATIVELE DIRECTE
PENTRU ÎNCHEIEREA NOILOR TOCMELI

 

 

În primăvara fiecărui an aveau loc tratative ale moşierilor sau arendaşilor cu ţăranii, în vederea încheierii tocmelilor pentru pământ, islaz şi munci agricole pe durata noului an agricol. Spre deosebire de alţi ani, în primăvarta anului 1907 se observă o stare de frământare în rândurile ţăranilor, care în număr mare se întruneau în adunări ocazionale, unde dezbăteau condiţiile de încheiere a tocmelilor[3]. Ei au formulat diverse revendicări faţă de moşieri şi arendaşi în legătură cu condiţiile tocmelilor.

 

§ 1. Revendicări cu privire la arenda pământului arabil

 

În general, ţăranii se plângeau că vechile condiţii ale arendării sunt prea apăsătoare, dar în ceea ce priveşte cererile lor, se observă o mare diversitate.

 

1. Ieftinirea arendării

 

Cele mai adeseori ţăranii motivează că ,,învoială propusă de arendaş este grea“[4], că ,,învoielile sunt grele“[5]. Ei nu se arată de acord cu proiectul de tocmeli şi, la rândul lor, fac contrapropuneri, fie sub o formă elastică - ce urmează a se preciza prin tratative - fie sub o formă precisă.

 

a) Propuneri în formă elastică

 

Asemenea formule sunt cele prin care ţăranii cer ,,să li se reducă învoielile“[6], sau cer ,,uşurarea învoielilor“[7], ,,scăderea învoielilor“[8], şi ,,înlesnirea învoielilor“[9]. În unele cazuri, prin tratativele ce au urmat, părţile au căzut de acord şi au încheiat noi tocmeli[10].

 

b) Propuneri precise

 

Aceste propuneri ofereau un anumit preţ de arendă şi aveau, de obicei, un caracter ultimativ. Preţul varia de la o localitate la alta, atât în bani, cât şi în natură.

- În bani, de ex. în Moldova, preţul oferit cele mai adeseori de ţărani era de 25 lei falcea[11], dar şi de 32 lei[12].

- În natură, se propunea micşorarea dijmei, până la 1/10[13].

 

2. Grăbirea momentului de încheiere a tocmelilor

 

Întârzierea moşierilor şi arendaşilor de a încheia noi tocmeli era un mijloc puternic folosit împotriva ţăranilor, spre a-i determina să accepte condiţii oricât de grele. Întârzierea îi făcea pe ţărani să piardă timpul cel mai bun pentru efectuarea lucrărilor agricole. Ceva mai mult însă, ea era prezentată ca o renunţare a moşierilor şi arendaşilor de a mai încheia tocmeli, pretextând că vor cultiva moşia în regie[14], sau cu muncitori aduşi din străinătate.

În primăvara anului 1907 asemenea întârzieri erau frecvente, iar ţăranii erau neliniştiţi şi căutau pe la oraşe pe moşierii şi arendaşii care lipseau din localitate[15].

 

3. Arendarea directă între moşieri şi ţărani

 

O frecventă cauză de scumpire a arendei era folosirea de către moşieri a arendaşilor. Aceştia subarendau ţăranilor cu preţuri mult mai ridicate în raport cu ceea ce plăteau ei moşierilor. De aceea, ţăranii încep să ceară ieftinirea arendei şi pe motivul că ea este ,,nexplicabilă“ faţă de arenda ce plăteşte arendaşul moşierului[16].

Mai răspândită este cererea ţăranilor de a li se arenda moşia direct, cu excluderea arendaşilor[17], în care scop arătau că se constituiseră în obşte de arendare[18].

 

§ 2. Reducerea ruşfeturilor

 

Se ştie că ruşfeturile puteau ajunge deseori până la 60% în raport cu cuantumul arendei. De aceea, în unele localităţi ţăranii insistau, în primul rând, asupra reducerii ruşfeturilor, nu a arendei propriu-zise. Se cerea, astfel, reducerea ruşfeturilor constând din munci agricole suplimentare şi din transporturi[19]. În sens larg, reducerea ruşfeturilor realiza - indirect - o scădere a arendei pământului de cultură.

 

§ 3. Ieftinirea islazurilor

 

Revendicări similare cu cele pentru arenda pământului agricol s-a formulat de către ţărani şi pentru arendarea islazurilor, mijloc eficace de presiune asupra ţăranilor în vederea acceptării unor condiţii înrobitoare. O poziţie aproape generală în judeţul R. Sărat se stabileşte în sensul de a oferi 10 lei pentru pogonul de iarbă obţinut de la moşieri[20].

 

§ 4. Alte revendicări

 

Revendicările ţăranilor se refereau şi la alte condiţii ale tocmelilor, ce se practicau în mod curent.

 

1. Noi preţuri ale muncilor agricole

 

În mod unanim, se cerea urcarea preţului muncilor agricole[21]. De asemenea, se mai cerea ca plata acestor munci să se facă ,,regulat“, la termenele prevăzute, fără ,,tergiversări“[22].

 

2. Măsurătoarea exactă a pământului

 

Această cerere constituia urmarea unui vechi abuz, mai bine zis, o adevărată înşelăciune. Era vorba de măsurarea pământului arendat, dar şi numărătoarea exactă a vitelor învoite pentru păşune, al căror număr este umflat în mod fals de către moşieri şi arendaşi[23].

 

3. Noi condiţii cu privire la răfuială

 

Aceste condiţii se referă la lichidarea practicii frecvente de amânare abuzivă a dijmuirii şi de interzicere a ridicării recoltei[24], până târziu, în timpul iernii.

 

4. Interdicţii

 

Interzicerea obligaţiei de măcinat la moara arendaşilor, unde se iau taxe exorbitante[25].