Capitolul II

 

REVENDICAREA UNEI NOI REPARTIŢII
A PROPRIETĂŢII FUNCIARE

 

 

Trecerea de la revendicarea îmbunătăţirii tocmelilor, la modificarea repartiţiei pământului, printr-o nouă împroprietărire a ţăranilor, a reprezentat o etapă nouă în desfăşurarea răscoalelor. Încă de la 10 martie 1907, prefectul jud. Botoşani semnala guvernului că, deşi până atunci se încheiaseră tocmelile, totuşi ,,revolta a luat din nou o altă fază, ea a devenit cererea de a se împărţi pământ între ţărani, nu de împăcare între arendaşi, proprietari şi ţărani“[1].

 

 

Secţiunea I

ACŢIUNILE ŢĂRANILOR PENTRU ÎMPROPROPRIETĂRIRE

 

Acţiunile întreprinse de ţărani în vederea obţinerii pământului au fost diverse, unele paşnice - prin petiţii - altele violente.

 

§1. Calea petiţionară

 

Ţăranii s-au adresat autorităţilor nu numai pentru a interveni în vederea îmbunătăţirii încheierii tocmelilor, dar şi pentru a obţine împroprietărirea lor pe moşiile marilor proprietari.

 

1. Petiţii scrise

 

Tipice în acest sens sunt cererile (telegrame) adresate primului ministru de către mai multe comune din jud. R. Sărat, în urma publicării manifestului guvernului, prin care se anunţa că soarta ţăranilor va fi îmbunătăţită. Cererile erau formulate: ,,Am primit comunicatul dvs. că ne veţi îmbunătăţi soarta, însă cerem împroprietărirea cu câte 10 pogoane“ - alteori 20 pogoane - ,,în moşiile unde suntem stabiliţi“[2]. De obicei se precizează că de împroprietărire trebuie să beneficieze şi tinerii, la împlinirea vârstei de 18 ani, sau în momentul în care se căsătoresc[3].

 

2. Delegaţii

 

În alte localităţi se formează delegaţii ale sătenilor, care se deplasează la Bucureşti, spre a susţine cererile lor pentru pământ[4]. Alteori se adresează, în acest sens, autorităţilor locale[5].

 

§ 2. Mijloace violente

 

Se poate spune că acestea au fost cele mai numeroase şi s-au exercitat în diverse forme.

 

1. Ultimatum adresat autorităţilor locale

 

Sătenii din multe localităţi somau, de obicei, pe diverşii delegaţi ai statului că ,,dacă mâine nu se duc autorităţile ca să le împartă pământul, îl vor împărţi ei cu forţa“[6], precizând că cer ,,pământ de veci“[7].

 

2. Somaţii adresate moşierilor

 

După încheierea tocmelilor, în unele localităţi ţăranii rupeau acele tocmeli şi pretindeau să li se dea pământ de veci[8], sau ,,cerând moşia pe seama lor“[9]. Uneori indicau şi modalitatea: să le dea ,,un act de vânzare a moşiei“[10].

 

3. Luarea în stăpânire a pământului

 

Fără a mai aştepta vreo intervenţie sau dispoziţie, sătenii treceau direct la luarea în stăpânire a pământului, arătându-se, de exemplu, că ,,au pus mai multe semne pe un lan de pământ, pe care voesc a şi-l împărţi“[11], ori că ,,au invadat pădurea statului“[12].