Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu,
ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940
<< |
1.7.
Regina Maria despre
înfăptuirea Marii Uniri
Transilvania, Bucovina,
până și Basarabia! România Mare!
Parcă îmi venea amețeala când îmi dădeam seama de mărinimia
soartei. Nu e vorba, pornise poporul nostru în război cu cântecul pe buze,
fiindcă se ducea să lupte pentru visul lui de veacuri, însă între timp se
iviseră clipe atât de negre, încât azi aproape mă temeam să privesc lumina
zilei.
Mai
era un lucru: izbânda noastră însemna prăbușire și nenorocire pentru atâția
alții, încât cu firea mea nu puteam decât să mă înfior la acest gând. Trebuise
să se dărâme atâtea state ca să se înfăptuiască Unirea noastră și aveam
destulă conștiință ca să mă înspăimânt de hotărârile soartei. S-ar fi putut
tot atât de bine să fim noi cei învinși, căci nu plecaseră și toate celelalte
neamuri în luptă cu încredințarea că era sfântă cauza lor? Și chiar dacă
s-ar fi înșelat guvernele, regii și prezidenții, oșteanul pornise cu bună-credință,
gata să-și jertfească viața pentru ceea ce învățase să creadă că e datoria
lui pentru patrie. Vai! Și câte jertfe, ce măcel, câtă moarte. Mai tragice,
și cu mult mai tragice decât mormintele celor biruitori, sunt multele morminte
ale celor învinși. Și s-au luptat vitejește, nebunește, cu disperare, însă,
zadarnic. Gândul atâtor vieți risipite numai pentru a fi învinse la sfârșit,
era pentru mine un chin ce îmi întuneca ceasul de triumf.
Regina Maria a României, Povestea vieții mele, Ediție îngrijită și note de Ioana Cracă, vol. III, București, Editura Eminescu, 1991, p. 487
<< | 1.1 | 1.3 | 1.4 |
©
University of Bucharest 2002. All rights reserved. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page. Comments to:Ioan Scurtu Last update: December 2002 Text editor&Web design:Raluca OVAC |