Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu,
ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940
<< |
1.8.
Proclamația regelui Ferdinand
cu prilejul
încoronării sale la Alba
Iulia
(15 octombrie 1922)
Prin
grația lui Dumnezeu și voința națională, rege al României, am moștenit Coroana României, după glorioasa
domnie a Regelui Întemeietor[1].
Suindu-mă pe tron am rugat Cerul să dea rod muncii
ce, fără preget eram hotărât
să închin iubitei mele țări, ca bun român și rege.
Pronia cerească a binecuvântat și prin bărbăția poporului
și vitejia ostașilor ne-a dat să lărgim hotarele Regatului și să înfăptuim
dorul de veacuri al neamului nostru.
Am venit astăzi cu regina care
ne-a fost tovarășă în credința neclintită la restriște și la bucurie
ca printr-această sărbătoare să consacrăm în fața Domnului și a
scumpului nostru popor legătura ce ne unește deapururea cu dânsul.
Punând pe capul meu, într-această
străveche cetate a Daciei Romane, coroana de la Plevna, pe care noi
și glorioase lupte au făcut-o pe veci coroana României Mari, mă închin
cu evlavie memoriei celor care, în toate vremurile și de pretutindeni
prin credința lor, prin munca și prin jertfa lor, au asigurat unitatea
națională și salut cu dragoste pe acei care au proclamat-o într-un
glas și o simțire de la Tisa până la Nistru și până
la Mare.
Într-aceste clipe gândul meu se îndreaptă cu recunoștință
către viteaza și iubita noastră armată. Pentru răsplata trudelor trecutului,
rog Cerul ca poporul nostru să culeagă în pace roadele lui binecuvântate
și să propășească în liniște, frăție și muncă harnică.
Cu inima plină de dragoste și
credință mărturisesc dorințele sufletului meu.
Vreau ca țărănimea, stăpână pe veci pe ogoarele ce
le-a dobândit, să le aibă de-a puterea de rodire în folosul ei și
al binelui obștesc.
Vreau ca muncitorimea, credincioasă patriei, să-și
afle soarta tot mai prosperă într-o viață
de armonie și de dreptate socială.
Vreau ca, în hotarele României Mari, toți fiii buni
ai țării, fără deosebire de
religie și de naționalitate, să se folosească de drepturi egale cu
ale tuturor românilor, ca să ajute cu toate puterile statul, în care
Cel de Sus a rânduit să trăiască împreună cu noi. Vreau ca românii
din toate straturile sociale, însuflețiți de năzuința unei înfrățiri
naționale, să se folosească toți de legitima ocrotire a statului.
Vreau ca în timpul domniei mele, printr-o întinsă și
înaltă dezvoltare culturală, patria noastră să-și îndeplinească menirea
de civilizație ce-i revine în renașterea Orientului european după
atâtea veacuri de cumplite zbuciumări.
Sunt sigur că, în îndeplinirea marei noastre datorii
voi avea sprijinul tuturor bunilor fii ai țării, nedespărțiți în gând
și-n faptă în jurul tronului. Acestei sfinte misiuni, în neclintita
unire cu poporul nostru, voi închina toate puterile mele de om și
rege și asupra ei chem, în această zi solemnă de înălțare sufletească
binecuvântarea celui A-Tot-Puternic.
Aurora,
din 14 octombrie 1922
<< | 1.1 | 1.3 | 1.4 |
©
University of Bucharest 2002. All rights reserved. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page. Comments to:Ioan Scurtu Last update: December 2002 Text editor&Web design:Raluca OVAC |