Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu,
ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940
<< |
(8 august 1940)
Art. 1. Situația juridică a evreilor este statornicită
în condițiile acestui decret cu putere de lege.
Art. 2. Sunt socotiți evrei
în înțelesul acestui decret cu putere de lege:
a) cei de religie mozaică;
b) cei născuți
din părinți de religie
mozaică;
c) creștinii născuți din religie mozaică nebotezați;
d) creștinii
născuți din mamă creștină și tată
de religie mozaică,
nebotezat;
e) cei născuți
din mamă de religie
mozaică, afară din căsătorie;
f) femeile intrând în alineatele premergătoare,
căsătorite cu creștini,
dacă au trecut la creștinism cel mai târziu un an înainte de înființarea Partidului Națiunii;
g) evrei de sânge, atei, sunt socotiți
evrei în sensul acestui decret cu putere de lege.
Trecerea la creștinism a celor de religie mozaică, după punerea în
aplicare a decretului,
nu schimbă calitatea
de evreu, astfel cum
este statornicită de acest decret cu putere de lege.
Cei ce fac parte,
la publicarea prezentului
decret cu putere de lege, din comunitățile religioase evreiești sunt socotiți de religie mozaică.
Art. 3. Evreii se împart, în ceea ce
privește starea lor juridică, în
trei categorii, numite în acest
decret cu putere de
lege: categoria I, categoria a II-a și categoria a III-a.
Art. 4. Categoria I este alcătuită din evreii veniți în
România după 30 decembrie 1918.
Art. 5. Categoria a II-a
în înțelesul acestui
decret cu putere de
lege este alcătuită
din:
a) cei ce au căpătat
naturalizarea, prin
lege individuală sau dispozițiune legală, până la 30 decembrie 1918;
b) cei ce au căpătat
naturalizarea, în
mod colectiv, în temeiul
art. 7,
par. 2, lit. c din Constituția modificată
la 1879, servind țara
sub drapel în timpul
războiului pentru
Independență;
c)
cei ce, locuind
în Dobrogea, au dobândit naturalizarea
în temeiul art. 133,
adițional al Constituției
din 1879, art. 4 al legii din 9 martie
1880, în temeiul legilor din 19 aprilie 1909, 14
aprilie 1910 și 3 martie 1912;
d) cei ce au luptat
în linia de foc, în războaiele
României, pentru România, cu excepția celor căzuți, individual, prizonieri, celor dispăruți sau trecuți
în teritoriul ocupat;
e) cei răniți, decorați,
citați cu ordin pentru acte de bravură în timpul
războiului;
f)
urmașii celor morți
în războaiele României și
urmașii celor cuprinși în alineatele
precedente.
Art. 6. Categoria a III-a
este alcătuită din evreii care nu fac parte din categoriile
I și a II-a.
Art. 7. Evreii prevăzuți în categoriile I și a II-a nu pot fi:
a) funcționari publici, de orice fel, cu și
fără salariu și colaboratori direcți la activitatea serviciilor publice;
b) membrii în profesiunile
care au, prin natura
lor, legătură directă
cu autoritățile publice,
avocați, experți și alte îndeletniciri
asemănătoare:
c) membrii în consiliile
de administrație ale întreprinderilor
de orice natură, publice și particulare;
d) comercianți în comunele rurale;
e) comercianți
de băuturi alcoolice
și deținători de monopoluri, cu orice titlu;
f) tutori sau curatori ai
incapabililor ce sunt de religie creștină;
g) militari;
h) exploatatori sau închiriatori de cinematografe, editori de cărți, ziare și
reviste românești,
colportori de imprimate românești și deținătorii
oricăror mijloace
de propagandă națională românească;
i) conducători, membri și judecători în
asociațiile sportive naționale;
j) oameni de serviciu în instituțiile
publice.
Art. 8. Evreii prevăzuți în categoria I vor putea exercita
îndeletnicirile și
profesiunile libere în limitele ce
se vor arăta printr-un jurnal al Consiliului de Miniștri. Aceștia nu pot candida și nu
pot fi aleși în consiliile și
comitetele conducătoare
ale îndeletnicirilor și
profesiunilor libere organizate prin legi.
Evreii prevăzuți în catgoria
a III-a pot să practice orice
îndeletniciri, profesiuni
și activități, în afară de excepțiile
acestui decret cu
putere de lege, pentru această categorie, prevăzute în art. 7, 10, 11, 13.
Art. 9. Drepturile, legalmente dobândite, ale evreilor din categoria a II-a se mențin, cu excepțiile cuprinse în art. 11 și 13. Cei care nu sunt
funcționari publici
la data publicării decretului
nu pot dobândi în viitor vreo
funcțiune publică.
Art. 10. Obligațiunile militare, fiind obligațiuni de onoare, se transformă, în virtutea acestui
decret cu putere de
lege, pentru evreii
din România din categoriile
I și a III-a, fie în
obligațiune fiscală statornicită în limitele ce se vor reglementa după puterile materiale
ale fiecărui evreu
și după considerațiunea
dacă a făcut sau nu serviciul
militar, fie în obligațiune de muncă potrivit nevoilor statului și instituțiilor
publice, la muncile
de interes obștesc, după capacitatea și situația fiecăruia.
Evreii din categoria a II-a nu pot fi militari de carieră.
Ministerul Apărării Naționale este autorizat să dezvolte aceste
norme de ordine publică și să
statornicească condițiile
aplicării lor, printr-un regulament de administație publică generală. Ministerul de Finanțe va stabili
condițiile de aplicare
ale obligațiunii fiscale.
Art. 11. Evreii aparținând oricărei categorii nu pot dobândi proprietăți rurale în România.
Evreii aparținând oricărei categorii pot vinde proprietățile lor rurale românilor de sânge, cu exercitarea dreptului de preempțiune pentru Ministerul Agriculturii.
Evreii aparținând oricărei
categorii nu pot dobândi, în viitor,
întreprinderi industriale
rurale. [...]
Art. 12. Prevederile art. 7,
lit. h vor putea fi dezvoltate printr-un
regulament de administrație
publică întocmit de
ministerele competente.
Art. 13. Se poate ridica atributul puterii părintești, asupra copilului său creștin, tatălui
evreu, dacă se constată pe cale
judecătorească, că
acesta dă copilului
său creștin o educațiune potrivnică principiilor religioase sau naționale.
Instanța va fi investită
prin cererea Ministerului Public.
Art. 14 Evreii din orice categorie nu pot dobândi nume românești.
Actele de atribuire
potrivnice acestei dispozițiuni sunt nule. Cei ce
încearcă să dobândească și cei ce vor
dobândi nume românești se vor pedepsi în condițiunile
acestui decret cu
putere de lege.
Art. 15. Dispozițiuni legale speciale vor reglementa regimul învăță-mântului primar, secundar, profesional și superior al evreilor din România, în limitele art. 10 și 21 din Legea Constituțională de la 27 februarie
1938.
Regimul cultului mozaic rămâne sub protecția normelor constituționale și a legilor de aplicare.
Evreii din România
între anii 1940-1944, vol. I - Legislația antievreiască, Volum
alcătuit de Lya Benjamin,
București, Editura Hasefer, 1993, pp. 46-48
©
University of Bucharest 2002. All rights reserved. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page. Comments to:Ioan Scurtu Last update: December 2002 Text editor&Web design:Raluca OVAC |