Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu, Georgiana Margareta Scurtu

ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940



 

 

[1] În perioada imediat următoare unirii Transilvaniei cu România, minoritatea maghiară a adoptat o atitudine de “rezistență pasivă”, de neparticipare la activitatea statului român, în speranța că la Conferința păcii de la Paris nu se va ratifica actul de la 1 decembrie 1918. După semnarea tratatului de la Trianon (4 iunie 1920) s-a intensificat “activizarea” unor cercuri politice maghiare, ajungându-se la crearea Partidului Maghiar din România (1922). Acest partid a promovat o politică naționalist-șovină, folosind o gamă largă de mijloace - ziare și gazete, broșuri de propagandă, întruniri politice sau religioase, intervenții în Parlament, memorii adresate regelui și guvernului, etc. - prin care insinua că unirea Transilvaniei cu România nu era un act ireversibil, că el ar trebui revizuit. Prin politica sa, Partidul Maghiarilor din România se alinia orientării stabilite de cercurile guvernante de la Budapesta. Între modalitățile folosite de Partidul Maghiar din România se număra și trimiterea de memorii către Societatea Națiunilor, acuzând guvernul român că nu respectă tratatul minorităților, semnat la 9 decembrie 1919. Documentul inserat în lucrare reprezintă răspunsul întocmit de ministrul Instrucțiunii Publice și Cultelor la un astfel de memoriu.

 

<<




© University of Bucharest 2002. All rights reserved.
No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page.
Comments to:Ioan Scurtu
Last update: December 2002
Text editor&Web design:Raluca OVAC