Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu,
ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940
<< |
(8 noiembrie
1933)
II. Principii călăuzitoare
Principiile călăuzitoare ale Partidului Evreiesc sunt următoarele:
a) Identificarea sufletească cu Națiunea Română pe tărâmul
devotamentului către
tron, dragoste de Patrie și credința
către ideea de stat.
b) Acțiunea hotărâtă și continuă
pentru traducerea în fapt a prevederilor
din Constituție, referitoare
la egalitatea în drepturi a tuturor cetățenilor indiferent de originea etnică, atât în privința
tratamentului din partea
organelor puterii publice, cât și
din punctul de vedere
al condițiilor generale de viață.
c) Urmărirea statornică a idealului de emancipare colectivă a minorităților etnice din România și cu ele
a minorității etnice
evreiești, determinându-se crearea și susținerea
de către statul român a fundamentelor juridice, morale și materiale, pe care să se poată dezvolta
fără stingherire viața normală a acestor colectivități.
d) Credința neclintită în democrație
sinceră și nefalsificată.
e) Păstrarea unei perfecte obiectivități
în aprecierea importanței tuturor factorilor de producție și a tuturor claselor
sociale, la soluționarea
problemelor privitoare la intervenția statului în viața economică
a țării.
III. Revendicări
În concordanță cu principiile călăuzitoare de mai sus, Partidul Evreiesc
își propune realizarea următoarelor revendicări:
1) O reformă a legii pentru dobândirea
și pierderea naționalității române din 24 februarie 1924, prin care întreaga materie a chestiunilor în legătură cu cetățenia română să fie reglementată
în spiritul adevăratei democrații și în concordanță
cu prevederile convenției
intervenite între România și aliații
săi la Paris, la 9 decembrie
1919, convenție ce a
fost ratificată prin legea publică
la 20 septembrie 1920.
2) O reformă a legii electorale prin care pe de o parte să se asigure
fiecărei grupări politice, care întrunește 1% din
totalul voturilor exprimate pe întreaga
țară, cota proporțională a mandatelor atât la alegerile pentru Adunarea Deputaților, cât și la alegerile pentru celelalte corpuri reprezentative, iar pe de altă
parte să se garanteze efectiv libertatea și legalitatea
alegerilor prin instituirea unui sistem perfect de jurisdicție electorală.
3) Completarea legilor pentru salvgardarea ordinii constituționale cu dispozițiuni,
cuprinzând măsuri de prevențiune și sancțiune față de orice mișcare sau
acțiune politică potrivnică principiului constituțional privitor la egalitatea în drepturi
și obligații a cetățenilor indiferent de originea lor etnică.
4) Exercitarea funcțiilor publice să se facă astfel
încât să fie garantată aplicarea cinstită și sinceră
a legilor și ordinelor legale față de oricine și să fie exclus
ca cineva să sufere vreo știrbire
a drepturilor ce i se cuvin, numai
pentru că ar fi evreu,
faptul aparținerii la
colectivitatea evreiască neputând constitui o piedică în ocuparea
vreunei funcțiuni publice.
5) Partidul Evreiesc cere ca în serviciile administrative centrale de stat, în administrațiile locale, în învățământul public, în justiție și în
armată să fie primiți evrei potrivit
cu aptitudinile lor.
6) Modificarea legii Cultelor în dispozițiunile sale referitoare la cultul mozaic, astfel încăt să se dea
posibilitatea acestui
cult de a se organiza potrivit
cu voința majorității
credincioșilor săi din țară, pe baze
autonome.
7) Punerea cultului mozaic pe picior de egalitate
cu celalte Culte, în ce privește
sprijinul moral și material
al statului.
8) Modificarea legii repaosului duminical, astfel încât credincioșii cultului mozaic, care se abțin de la lucru în ziua de sâmbătă,
să fie lăsați să-și exercite profesiunea duminica.
9) Restabilirea libertății desăvârșite a învățământului prin înlăturarea tuturor acelor dispozițiuni, care împiedică pe părinți
să-și aleagă cum cred ei mai
bine, școala unde să fie instruiți
copiii lor.
10) Partidul Evreiesc cere ca statul în politica
sa de ocrotire socială să țină
seama de nevoile populațiunii evreiești, izvorând din structura ei specifică.
11) Alcătuirea unor legi și
regulamente pentru orânduirea situației juridice a colectivităților etnice din România, care să traducă în
fapt principiul emancipării colective.
12) Partidul Evreiesc cere, ca până la legiferarea unei autonomii culturale a colectivității etnice evreiești, statul să subvenționeze
învățământul particular evreiesc,
potrivit cu numărul
elevilor care se instruiesc în școlile respective, precum și să
înființeze și să întrețină o școală normală evreiască pentru institutori, ce urmează a fi întrebuințați
în învățământul particular
evreiesc.
13) O reformă administrativă prin care pe de o parte să
se aplice în mod efectiv principiul descentralizării, iar pe de altă parte,
să se țină seama la crearea unităților administrative de interesele
locale ale populațiunii evreiești,
evitându-se paralizarea
dezvoltării ei prin încadrarea în masele rurale.
14) Partidul Evreiesc cere o acțiune sistematică a guvernului pentru reînvierea creditului în interiorul țării
și combaterea șomajului, precum și soluționarea curajoasă prin reforme organice a marilor probleme de ordin economic și financiar de la ordinea zilei, ținând seama
în măsură egală de interesele tuturor elementelor productive ale
vieții economice din
țară.
Minoritățile naționale din România 1931-1938. Documente, pp. 196-198
©
University of Bucharest 2002. All rights reserved. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page. Comments to:Ioan Scurtu Last update: December 2002 Text editor&Web design:Raluca OVAC |