Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu,
ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940
<< |
Art. 1. România şi Franţa
îşi iau reciproc angajamentul de a nu comite, de o parte şi
de alta, nici un atac sau invaziune şi de-a nu recurge, de o parte
şi de alta, în nici un caz la război.
Totuşi, această stipulaţiune nu se aplică dacă
este vorba:
a) de exercitarea dreptului de legitimă apărare, adică
de a se opune unei violări a angajamentului luat, prin alineatul
1 din prezentul articol;
b) de o acţiune întreprinsă prin aplicarea articolului 16 din
Pactul Societăţii Naţiunilor;
c) de o acţiune întreprinsă pe temeiul unei hotărâri a
Adunării sau a Consiliului Societăţii Naţiunilor,
sau în aplicarea articolului 15, alineatul 7 din Pactul Societăţii
Naţiunilor, numai dacă, în acest ultim caz, o atare acţiune
ar fi îndreptată în contra unui stat care cel dintâi s-a dedat unui
atac.
Art. 2.
Luând în considerare angajamentele respective încheiate de dânşii
în articolul 1 din prezentul tratat, România şi Franţa îşi
iau angajamentul de a regula, pe cale paşnică şi în modul
următor, toate chestiunile de orice natură ar fi, care ar putea
aduce vreo neînţelegere şi care
n-ar fi putut fi rezolvate prin procedeele diplomatice obişnuite:
toate chestiunile în privinţa cărora Părţile şi-ar
contesta reciproc un drept vor fi supuse unor judecători la a căror
hotărâre Părţile îşi iau angajamentul de a conforma;
orice alte chestiuni vor fi supuse unei Comisiuni de conciliere şi
dacă aranjamentul propus de această Comisiune nu este acceptat
de ambele Părţi, chestiunea va fi adusă în faţa Consiliului
Societăţii Naţiunilor, statuând conform articolului 15
din Pactul Societăţii Naţiunilor.
Modalităţile acestei
metode de regulare
Protocolul anexă
la Convenţie, ca ofertă de neagresiune vecinilor României, special
pentru U.R.S.S.
În momentul de a proceda la semnarea tratatului
încheiat cu data de azi, cu guvernul Republicii Franceze, plenipotenţiarii
Majestăţii sale regelui României declară, în numele guvernului
său că, România, a cărei singură grijă este de
a urmări dezvoltarea sa internă în pace, statu-quo şi respectul tratatelor, confirmă declaraţiunile
făcute la conferinţa de la Geneva din 17 mai 1922, la a cincea
şedinţă a primei comisiuni, de către preşedintele
delegaţiunii române, Ion I.C.Bratianu, cu privire la un angajament
permanent de neagresiune faţă de Rusia, bazat pe statu-quo.
România este gata de a extinde
acest angajament la toţi vecinii săi.
România interpretează
zisul angajament ca o obligaţiune de a nu ataca Rusia cu trupele sale regulate şi, bine înţeles,
de asemenea, de a nu tolera formaţiunea pe teritoriul ei de trupe
neregulate de atac contra Rusiei.
Plenipotenţiarul Republicii
Franceze ia act, în numele guvernului său, de declaraţiunea
de mai sus.
Făcut
la Paris, în dublu exemplar, la 10 iunie 1926.
Interesele şi drepturile României, în texte de drept internaţional public, pp. 421-424
©
University of Bucharest 2002. All rights reserved. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page. Comments to:Ioan Scurtu Last update: December 2002 Text editor&Web design:Raluca OVAC |