Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu, Georgiana Margareta Scurtu

ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940

<<

CUPRINS

>>

11.2.10. Tratatul de prietenie între Franţa şi România

(Paris, 10 iunie 1926)

Art. 1. România şi Franţa îşi iau reciproc angajamentul de a nu comite, de o parte şi de alta, nici un atac sau invaziune şi de-a nu recurge, de o parte şi de alta, în nici un caz la război.

Totuşi, această stipulaţiune nu se aplică dacă este vorba:

a) de exercitarea dreptului de legitimă apărare, adică de a se opune unei violări a angajamentului luat, prin alineatul 1 din prezentul articol;

b) de o acţiune întreprinsă prin aplicarea articolului 16 din Pactul Societăţii Naţiunilor;

c) de o acţiune întreprinsă pe temeiul unei hotărâri a Adunării sau a Consiliului Societăţii Naţiunilor, sau în aplicarea articolului 15, alineatul 7 din Pactul Societăţii Naţiunilor, numai dacă, în acest ultim caz, o atare acţiune ar fi îndreptată în contra unui stat care cel dintâi s-a dedat unui atac.

Art. 2. Luând în considerare angajamentele respective încheiate de dânşii în articolul 1 din prezentul tratat, România şi Franţa îşi iau angajamentul de a regula, pe cale paşnică şi în modul următor, toate chestiunile de orice natură ar fi, care ar putea aduce vreo neînţelegere şi care n-ar fi putut fi rezolvate prin procedeele diplomatice obişnuite: toate chestiunile în privinţa cărora Părţile şi-ar contesta reciproc un drept vor fi supuse unor judecători la a căror hotărâre Părţile îşi iau angajamentul de a conforma; orice alte chestiuni vor fi supuse unei Comisiuni de conciliere şi dacă aranjamentul propus de această Comisiune nu este acceptat de ambele Părţi, chestiunea va fi adusă în faţa Consiliului Societăţii Naţiunilor, statuând conform articolului 15 din Pactul Societăţii Naţiunilor.

Modalităţile acestei metode de regulare pacifică fac obiectul unei convenţiuni particulare semnată cu data de azi. [...]

Protocolul anexă la Convenţie, ca ofertă de neagresiune vecinilor României, special pentru U.R.S.S.

În momentul de a proceda la semnarea tratatului încheiat cu data de azi, cu guvernul Republicii Franceze, plenipotenţiarii Majestăţii sale regelui României declară, în numele guvernului său că, România, a cărei singură grijă este de a urmări dezvoltarea sa internă în pace, statu-quo şi respectul tratatelor, confirmă declaraţiunile făcute la conferinţa de la Geneva din 17 mai 1922, la a cincea şedinţă a primei comisiuni, de către preşedintele delegaţiunii române, Ion I.C.Bratianu, cu privire la un angajament permanent de neagresiune faţă de Rusia, bazat pe statu-quo.

România este gata de a extinde acest angajament la toţi vecinii săi.

România interpretează zisul angajament ca o obligaţiune de a nu ataca Rusia cu trupele sale regulate şi, bine înţeles, de asemenea, de a nu tolera formaţiunea pe teritoriul ei de trupe neregulate de atac contra Rusiei.

Plenipotenţiarul Republicii Franceze ia act, în numele guvernului său, de declaraţiunea de mai sus.

Făcut la Paris, în dublu exemplar, la 10 iunie 1926.

Interesele şi drepturile României, în texte de drept internaţional public, pp. 421-424

<<  11.1.1

11.1.2

11.1.3

11.1.4

11.2.1

11.2.2

11.2.3

11.2.4

11.2.5

11.2.6

11.2.7

11.2.8

11.2.9

11.2.10

CUPRINS

11.2.11

11.3.1

11.3.2

11.3.3

11.3.4

11.3.5

11.3.6

11.3.7

11.4.1

11.4.2

11.4.3

11.4.4

11.4.5

>>

© University of Bucharest 2002. All rights reserved.
No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page.
Comments to:Ioan Scurtu
Last update: December 2002
Text editor&Web design:Raluca OVAC