Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu,
ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940
<< |
Art.1. Înaltele Părţi
se obligă reciproc să-şi dea sprijinul mutual şi
colaborarea cordială pentru păstrarea ordinei internaţionale,
cât şi pentru respectarea şi îndeplinirea obligaţiunilor
stipulate prin tratatele ai căror semnatari sunt Părţile.
Art. 2. În caz de complicaţiuni internaţionale
şi dacă Înaltele Părţi Contractante sunt de acord că
interesele lor comune sunt ori ar putea fi ameninţate ele se obligă
să se înţeleagă asupra măsurilor de luat în
comun, pentru apărarea lor.
Art. 3. În cazul când
siguranţa şi
interesele uneia dintre Înaltele Părţi Contractante sunt ameninţate, pe urma unor incursiuni
violente din afară,
cealaltă parte se obligă a-i da, o dată cu binevoitorul sprijin, ajutorul său politic şi diplomatic în scop de a face să înceteze cauza externă a acelei ameninţări.
Art. 4. Înaltele Părţi Contractante se obligă
să supună la noi proceduri de conciliere sau de arbitraj chestiunile
ce le-ar despărţi eventual şi care n-au putut fi rezolvate
prin procedeele diplomatice obişnuite. Modalităţile acestei
proceduri de aranjament politic vor constitui obiectul unei convenţii
speciale care va fi încheiată în cel mai scurt termen.
Art. 5. Prezentul tratat
va avea
o durată de cinci
ani şi va
putea fi denunţat sau reînnoit cu un an înainte de expirarea lui.
Art. 6. Prezentul tratat
va fi ratificat şi ratificările se vor schimba la Roma. El va
intra în vigoare imediat după schimbul de ratificări.
Făcut
la Roma, în două exemplare,
în 17 septembrie 1926.
Interesele şi drepturile României în texte de drept
internaţional public, pp. 124-126
©
University of Bucharest 2002. All rights reserved. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page. Comments to:Ioan Scurtu Last update: December 2002 Text editor&Web design:Raluca OVAC |