Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu,
ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940
<< |
Şi astfel, la
9 februarie 1934, în marea Aulă a Academiei din Atena, Demetrios
Maximos în numele guvernului ţării-gazdă, Nicolae Titulescu
în numele guvernului român, Tevfik Rustu Aras în numele guvernului turc
şi Bogoliub Jevtic în numele guvernului iugoslav, semnau în mod oficial
textul Pactului Înţelegerii Balcanice. [...]
Erau
orele 12,30, la orologiul din Piaţa Constituţiei din Atena,
trupele garnizoanei capitalei Greciei se aflau orânduite pentru paradă,
mulţimea locuitorilor umplea străzile impunătoare, când
101 salve de tun vesteau că a luat sfârşit ceremonia solemnă
a semnării Pactului Înţelegerii Balcanice. O primă pagină
dintr-un nou dosar al diplomaţiei balcanice şi europene fusese
scrisă. [...]
Pactul de la Atena
se revendică a fi fost un real instrument de colaborare multilaterală
între Grecia, Iugoslavia, România şi Turcia, alături de tratatele
şi acordurile bilaterale încheiate între aceste ţări în perioada dintre cele două războaie
mondiale. Concepută sub forma unei alianţe politice, militare
şi economice, Înţelegerea Balcanică – chiar dacă nu
a cuprins toate statele peninsulei – a concretizat aspiraţii fireşti
şi tradiţionale ale prieteniei şi colaborării
dintre popoarele balcanice în numeroase
domenii şi a promovat ţelurile apropierii şi înţelegerii
între semnatarii şi nesemnatarii
săi.
Cristian Popişteanu, România şi Antanta Balcanică.
Momente şi semnificaţii de istorie diplomatică,
Cuvânt înainte de prof. univ. George Macovescu, Bucureşti, Editura
Politică, 1968, pp. 127-130, 320
©
University of Bucharest 2002. All rights reserved. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page. Comments to:Ioan Scurtu Last update: December 2002 Text editor&Web design:Raluca OVAC |