Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu,
ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940
| << |
11.3.3.
Pactul Briand-Kellogg
(Paris, 27 august 1928)
Art. 1. Înaltele Părţi Contractante
declară solemn în numele popoarelor lor respective că condamnă
recursul la război pentru regularea diferendelor internaţionale
şi renunţă la el ca instrument de politică naţională
în relaţiunile lor mutuale.
Art. 2. Înaltele Părţi Contractante recunosc că regularea sau
rezolvarea tuturor diferendelor sau conflictelor de orice natură
sau de orice origine ar fi ele care se vor putea ivi între ele, nu va
trebui niciodată urmărită decât prin mijloace pacifice.
Art. 3. Prezentul tratat va fi ratificat de Înaltele Părţi
Contractante desemnate în preambul, conform cerinţelor constituţiilor
lor respective şi va lua efect de îndată ce toate instrumentele
de ratificare vor fi fost depuse la Washington.
Prezentul
tratat, când va fi pus în vigoare, aşa cum se prevede în paragraful
precedent, va rămâne deschis cât timp va fi de trebuinţă
pentru adeziunea tuturor celorlalte puteri din lume[1].
Fiecare instrument care stabileşte adeziunea unei puteri se va
depune la Washington, iar tratatul, imediat după această depunere,
va intra în vigoare între puterea care îşi dă astfel adeziunea
şi celelalte puteri contractante.
Drept
care, plenipotenţiarii respectivi au semnat prezentul tratat, stabilit
în limba franceză şi în limba engleză, amândouă
textele având tărie egală şi
şi-au pus pe el sigiile.
Relaţii
internaţionale în acte şi documente, vol.I. 1917-1939, p. 134
©
University of Bucharest 2002. All rights reserved. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page. Comments to:Ioan Scurtu Last update: December 2002 Text editor&Web design:Raluca OVAC |