Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu, Georgiana Margareta Scurtu

ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940

<<

CUPRINS

>>

11.3.4. Discursul lui Nicolae Titulescu, după alegerea sa în calitate de preşedinte al celei de-a 11-a sesiuni ordinare a Adunării Generale a Societăţii Naţiunilor[1]

(Geneva, 10 septembrie 1930)

Doamnelor şi domnilor,

Permiteţi-mi să vă exprim adânca mea recunoştiinţă pentru marea cinste pe care aţi făcut-o ţării mele şi mie personal încredinţându-mi, prin voturile dumneavoastră, înalta demnitate de preşedinte al celei de-a 11-a Adunări a Societăţii Naţiunilor.

Îngăduiţi-mi să văd în gestul spontan al numeroaselor delegaţii care au propus numele meu în funcţia de preşedinte dovada că eforturile permanente ale ţării mele de a organiza prin pace şi muncă o viaţă conformă cu marile principii ale Societăţii Naţiunilor n-au trecut neobservate de către dumneavoastră.

Să-mi fie de asemenea îngăduit, domnule preşedinte al Consiliului, să vă exprim profunda recunoştinţă pentru cuvintele prea elogioase pe care le-aţi rostit despre mine şi pe care pot să le justifice doar extrema dumneavoastră bunăvoinţă, precum, poate, şi faptul că am participat încă de la început la lucrările Societăţii Naţiunilor.

Sarcina pe care mi-aţi încredinţat-o implică mari răspunderi. Nu mă dau în lături de la nici una din ele, le accept pe toate. Dar veţi binevoi, sunt sigur, să mă ajutaţi la îndeplinirea acestei sarcini, acordându-mi nepreţuitul dumneavoastră sprijin, ca să putem duce la capăt împreună o muncă rodnică şi operativă.

Cea de-a 11-a Adunare va trebui să discute probleme ce depăşesc în importanţă pe cele abordate până acum de Societatea Naţiunilor. Toate naţiunile, fără excepţie, întâmpină în clipa de faţă dificultăţi, mai ales de ordin economic, aşa încât nesoluţionarea unei probleme poate să atragă un regres periculos pentru civilizaţie.

Nu mă îndoiesc nicidecum de triumful cooperării internaţionale asupra tuturor năpastelor ce ne ameninţă din umbră, cu condiţia ca fiecare să aducă aici, în opera de colaborare, cele trei elemente fără de care nimic măreţ nu poate fi înfăptuit: dorinţa de înţelegere, voinţa şi generozitatea.

A trecut ceasul vorbelor; a sunat ceasul faptelor. Iată de ce voi încheia rostind urările mele cele mai calde pentru ca deciziile dumneavoastră să se prefacă în acţiuni, şi anume în acele acţiuni pe care omenirea le aşteaptă de la dumneavoastră.

Nicolae Titulescu, Documente diplomatice, pp. 330-331

<<  11.1.1

11.1.2

11.1.3

11.1.4

11.2.1

11.2.2

11.2.3

11.2.4

11.2.5

11.2.6

11.2.7

11.2.8

11.2.9

11.2.10

CUPRINS

11.2.11

11.3.1

11.3.2

11.3.3

11.3.4

11.3.5

11.3.6

11.3.7

11.4.1

11.4.2

11.4.3

11.4.4

11.4.5

>>

© University of Bucharest 2002. All rights reserved.
No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page.
Comments to:Ioan Scurtu
Last update: December 2002
Text editor&Web design:Raluca OVAC