Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu,
ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940
<< |
Nu dau dreptul nimănui din
afară să se amestece în treburile noastre lăuntrice; cer
dimpotrivă ca directivele politicii noastre interne să fie pur
româneşti.
Cu această concepţie şi în acest spirit am condus politica
externă a ţării şi afirm că i-am asigurat o independenţă,
cu privire la înrâuririle din afară, care
n-a fost niciodată depăşită în trecut.
Dar tocmai pentru că vreau ca românul să fie stăpân la
el acasă, doresc să găsească el singur, în plina lui
suveranitate, normele cele mai bune pentru păstrarea unităţii
noastre naţionale.
Am considerat că porunca internă românească, că unul
din cele mai bune mijloace de a păstra unitatea noastră naţională
este pacea.
Vreau pacea, dar nu sunt pacifist.
Vreau tratate de asistenţă care să ne asigure hotarele,
dar ştiu că nimic nu ni le poate chezăşui mai bine ca
forţa noastră militară. [...]
Voiesc pacea şi o voiesc prin mijlocirea Societăţii Naţiunilor.
DAR NICIODATĂ NU AM STABILIT SECURTITATEA ROMÂNIEI NUMAI PE BAZA
PACTULUI SOCIETĂŢII NAŢIUNILOR. Alături de el am creat
tratate de alianţă speciale, ca de pildă Mica Înţelegere
şi Înţelegerea Balcanică, care dacă funcţionează
în cadrul Societăţii Naţiunilor, sunt totuşi complimentele
lui necesare. [...]
Vreau pacea. Pentru aceasta ne trebuesc alianţe şi amiciţii
cu toate popoarele fără deosebire.
Declar că oricine garantează hotarele României şi pe acelea
ale aliaţilor noştri este aliatul nostru de drept.
Eu nu fac o alegere între gloanţele care s-ar putea îndrepta spre
ţara noastră. Eu vreau ca România să trăiască.
Şi va trăi, căci acţiunea ei nu consistă în a substitui
o ostilitate unei alte ostilităţi, ci în a suprapune o prietenie
peste o altă prietenie.
Politica noastră faţă de U.R.S.S. derivă din necesitatea
de a trăi în bună armonie
cu un vecin de 170 milioane de oameni.
Nu sunt comunist: n-am împărtăşit
niciodată această doctrină. Consider însă că o
apropiere pe tărâmul politicii externe cu U.R.S.S., care este aliata
aliaţilor noştri, Franţa, Cehoslovacia şi Turcia, este
cel mai bun mijloc de a permite tratatelor noastre existente de alianţe
să-şi dea plina lor eficacitate.
[...]
Dacă toată lumea vrea pacea, atunci soluţia este simplă:
să facem frontul unic al păcii.
Dar dacă aceasta nu se
poate, şi războiul ar izbucni, apoi trebuie să se ştie
că România nu se poate abate în tabăra acelora în care se găsesc
statele care vor sporirea teritoriilor pe spinarea ţării noastre.
Nicolae Titulescu, Discursuri, pp. 537-540
©
University of Bucharest 2002. All rights reserved. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page. Comments to:Ioan Scurtu Last update: December 2002 Text editor&Web design:Raluca OVAC |