Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu,
ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940
| << |
13.12.
Textul “arbitrajului“ de la Viena
(30
august 1940)
1. Traseul definitiv al liniei
de frontieră, care desparte
2. Teritoriul român atribuit
Ungariei va fi evacuat de trupele româneşti
într-un termen de 15 zile şi remis în bună ordine acesteia. Diferitele
faze ale evacuării şi ale ocupării, precum şi modalităţile
lor vor fi fixate în termen de o comisie româno-ungară. Guvernele ungar
şi român vor veghea ca evacuarea şi ocuparea să
se desfăşoare în ordine completă.
3. Toţi
supuşii români, stabiliţi în această zi pe teritoriul ce urmează a fi cedat de România, dobândesc fără
alte formalităţi naţionalitatea ungară. Ei vor fi autorizaţi
să opteze în favoarea naţionalităţii
române într-un termen de şase luni. Acele persoane care vor face uz
de acest drept vor părăsi teritoriul ungar într-un termen adiţional
de un an şi vor fi primiţi de România.
Ei vor putea să ia, fără nici o
împiedicare, bunurile lor mobile, să lichideze proprietatea lor imobilă,
până în momentul plecării lor, să ia cu ei produsul rezultat.
Dacă lichidarea nu reuşeşte, aceste persoane
vor fi despăgubite de Ungaria. Ungaria va
rezolva într-un mod larg şi acomodant toate chestiunile relative la
transplantarea optanţilor.
4. Supuşii români de rasă
ungară, stabiliţi în teritoriul cedat în 1919, de către Ungaria
României şi care rămâne sub suveranitatea acesteia, primesc dreptul
de a opta pentru naţionalitatea ungară, într-un termen de şase
luni. Principiile enunţate în paragraful trei vor fi valabile pentru
persoanele care vor face uz de acest drept.
5. Guvernul ungar se angajează solemn să asimileze în totul cu
ceilalţi supuşi unguri pe persoanele de rasă română,
care, pe baza arbitrajului de mai sus, vor dobândi naţionalitatea ungară.
Pe de alta parte, guvernul român ia acelaşi
angajament solemn în ceea ce priveşte pe supuşii de rasă
ungară, care vor rămâne pe teritoriul român.
6. Detaliile rezultând din
transferul de suveranitate vor fi reglementate prin convenţie directă
între guvernele român şi ungar.
7. În cazul în care
dificultăţi sau îndoieli s-ar ivi în cursul aplicării acestui
arbitraj, guvernele român şi ungar se vor înţelege pe cale directă.
Dacă într-o chestiune sau alta înţelegerea nu se realizează,
litigiul va fi supus guvernelor Reich-ului şi Italiei, care vor adopta
o soluţie definitivă.
“Universul”, din 1 septembrie 1940
©
University of Bucharest 2002. All rights reserved. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page. Comments to:Ioan Scurtu Last update: December 2002 Text editor&Web design:Raluca OVAC |