Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu,
ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940
<< |
Cititorul trebuie să-şi dea seama că
în România, ca în multe alte ţări din Europa, invincibilitatea
armatei franceze a fost multă
vreme o dogmă, o axiomă, un dat fundamental
în orice discuţie politică. Până şi puţinii
germanofili din mijlocul nostru nu şi-au imaginat, probabil,
niciodată că forţele lui Gamelin vor fi zdrobite
şi puse pe fugă de către Wehrmacht, în numai
câteva zile de luptă. Nu voi încerca să descriu aici
dimensiunile influenţei înspăimântătoare pe care
a avut-o asupra noastră prăbuşirea Franţei.
Este de ajuns să spun că regele, primul ministru şi
şefii militari păreau să-şi piardă
dintr-o dată, cele mai scumpe iluzii şi totodată
luciditatea raţiunii. Pur şi simplu nu puteau găsi
forţa necesară pentru a înfrunta calamitatea.
Noi am sperat până la capăt,
în ciuda a orice, că ar putea să apară un alt
miracol de la Marna. Dar, vai, acesta nu s-a
mai produs. Când s-a semnat armistiţiul francez,
la 21 iunie 1940, pot să spun cu adevărat că pentru noi s-a stins
o lumină. Era farul care timp de peste un
secol a luminat progresul naţiunii noastre pe calea sa
spre independenţa de stat.
Alexandru
Cretzeanu, Ocazia pierdută, Prefaţă de V. Fl. Dobrinescu.
Postfaţă de Sherman David Spector,
<< | 13.1 | 13.2 | 13.3 | 13.4 | 13.5 | 13.6 | 13.7 | 13.8 | 13.9 | CUPRINS | 13.11 | 13.12 | 13.13 | 13.14 | 13.15 | 13.16 | 13.17 |
©
University of Bucharest 2002. All rights reserved. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page. Comments to:Ioan Scurtu Last update: December 2002 Text editor&Web design:Raluca OVAC |