Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu,
ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940
<< |
27 iunie 1940. Începutul
tragediei neamului românesc. Sunt chemat la telefon, dis-de-dimineaţă,
de către ministrul de externe, Gigurtu, care pune să
mi se comunice cifrat ştirea că Uniunea Sovietică a remis
ieri guvernului român - printr-o notă înmânată de Molotov lui
Davidescu, la ora 10 seara, - un ultimatum cerând cesiunea Basarabiei
şi a Bucovinei de nord. Răspunsul urmează să fie dat până în 24 de ore. Sunt însărcinat
să cer avizul guvernului italian cu privire
la hotărârea noastră de a rezista, întrebând totodată dacă
va interveni la Budapesta şi la
“Anfuso mi-a
declarat că guvernul italian cunoaşte situaţia prin ministrul
Italiei la Bucureşti. El mi-a citit atât telegrama lui ghigi privitoare
la audienţa sa la Rege, cât şi instrucţiunile ce i-au fost
trimise şi al căror conţinut clar este următorul:
<Ministrul Italiei va comunica Regelui şi guvernului român că
guvernul italian consideră de un interes european esenţial,
nu numai pentru România dar şi pentru celelalte ţări, ca
România să evite un conflict cu Uniunea Sovietică>. Cât despre
eventualele demersuri la Budapesta şi la
În
cursul conversaţiei, i-a scăpat că guvernul italian
ştia de trei zile despre intenţia guvernului sovietic de a deschide
chestiunea Basarabiei. Am întrebat de ce n-a
fost pus la curent imediat guvernul român şi de ce se repetă
mereu că lipsesc informaţii în această privinţă.
Mi-a răspuns că intenţiile ruseşti nu au fost foarte
cunoscute decât în ultimul moment la
Raul Bossy, Amintiri din viaţa diplomatică (1918-1940), vol. II, pp. 250-251
©
University of Bucharest 2002. All rights reserved. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page. Comments to:Ioan Scurtu Last update: December 2002 Text editor&Web design:Raluca OVAC |