Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu, Georgiana Margareta Scurtu

ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940


<<




13.5.  Diplomatul Raul Bossy[1]despre poziţia Italiei fată de notele ultimative sovietice

   

     

27 iunie 1940. Începutul tragediei neamului românesc. Sunt chemat la telefon, dis-de-dimineaţă, de către ministrul de externe, Gigurtu, care pune să mi se comunice cifrat ştirea că Uniunea Sovietică a remis ieri guvernului român - printr-o notă înmânată de Molotov lui Davidescu, la ora 10 seara, - un ultimatum cerând cesiunea Basarabiei şi a Bucovinei de nord. Răspunsul urmează să fie dat până în 24 de ore. Sunt însărcinat să cer avizul guvernului italian cu privire la hotărârea noastră de a rezista, întrebând totodată dacă va interveni la Budapesta şi la Sofia spre a împiedica o agresiune din ambele părţi contra noastră. Cer imediat să fiu primit de Mussolini şi de Ciano. Mi se comunică însă că Mussolini lipseşte din Roma de câteva zile şi că Ciano nu se va înapoia decât a doua zi, din Livorno. Spre a nu pierde timp, mă duc la Palazzo Chigi şi  fac demersul pe lângă Anfuso. Citez textul raportului meu telefonic cu privire la această întrevedere:

“Anfuso mi-a declarat că guvernul italian cunoaşte situaţia prin ministrul Italiei la Bucureşti. El mi-a citit atât telegrama lui ghigi privitoare la audienţa sa la Rege, cât şi instrucţiunile ce i-au fost trimise şi al căror conţinut clar este următorul: <Ministrul Italiei va comunica Regelui şi guvernului român că guvernul italian consideră de un interes european esenţial, nu numai pentru România dar şi pentru celelalte ţări, ca România să evite un conflict cu Uniunea Sovietică>. Cât despre eventualele demersuri la Budapesta şi la Sofia, Anfuso mi-a spus că nu are instrucţiuni, dar că voi avea prilejul să mă informez direct de la Ciano. Personal, pare convins că se vor face intervenţiile acestea, fiind vorba şi de un interes italienesc. [...]

În cursul conversaţiei, i-a scăpat că guvernul italian ştia de trei zile despre intenţia guvernului sovietic de a deschide chestiunea Basarabiei. Am întrebat de ce n-a fost pus la curent imediat guvernul român şi de ce se repetă mereu că lipsesc informaţii în această privinţă. Mi-a răspuns că intenţiile ruseşti nu au fost foarte cunoscute decât în ultimul moment la Berlin şi la Roma şi că nu se ştia precis că era vorba de un ultimatum.

 

Raul Bossy, Amintiri din viaţa diplomatică (1918-1940), vol. II, pp. 250-251

 



© University of Bucharest 2002. All rights reserved.
No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page.
Comments to:Ioan Scurtu
Last update: December 2002
Text editor&Web design:Raluca OVAC