Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu,
ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940
| << |
13.6.
Grigore Gafencu despre ocuparea
Basarabiei şi nordului Bucovinei
3 si 4 iulie 1940 - Marele eveniment politic nu s-a produs. Tătărăscu,
o dată mai mult, s-a strecurat printr-o criză. Situaţia lui e însă foarte slăbită. Schimbarea e aşteptată. [...]
Parlamentul s-a întrunit
pentru a păstra o clipă de tăcere. Şedinţa a fost
apoi ridicată în semn de doliu. Lacrimi înăbuşite, simţăminte
de supărare şi de revoltă, mare nervozitate.
Am citit cu băgare
de seamă schimbul de note telegrafice dintre ruşi şi noi.
Notele ruseşti sunt abile ca formă şi fond, moderate ca ton
şi de o perfidie foarte bine socotită. Notele noastre sunt greşit
concepute şi foarte prost formulate. La pretenţiile ruseşti
referitoare la drepturile istorice şi etnice ale Rusiei asupra Basarabiei,
nu am răspuns nimic: nici o punere la punct, nici un contra argument,
nici un protest. Ne-am mulţumit să răspundem - “pentru a
câştiga timp”, pretinde Ministerul de Externe, - că suntem gata
să stăm de vorbă ... Ruşii au înlăturat cu multă
îndemânare intenţiile dilatorii cuprinse în nota noastră
de răspuns, aducându-ne numaidecât la cunoştinţă “programul
de evacuare”. [...] Fapt e că ne-am plecat în faţa forţei,
fără s-o spunem şi fără să stăruim asupra
bunului nostru drept. Nu am respins argumentarea sovietică, ci ne-am
declarat gata, după ce am luat cunoştinţă
de ea, să stăm de vorbă. [...]
Am pierdut, deci, Basarabia:
1. fiindcă Rusia nu a renunţat niciodată la această provincie
şi era hotărâtă să se folosească de orice prilej
pentru ca, sprijinită pe uriaşa ei putere, să ajungă
din nou la Dunăre. [...]
2. fiindcă oricare ar fi fost politica pe care
am fi urmat-o faţă de Germania, Reich-ul ar fi sacrificat oricând
interesele noastre la Dunăre (care sunt şi ale sale), pentru a-şi
acoperi spatele înspre Rusia într-un război european. [...]
3. fiindcă Italia, care în timpul din urmă
ne făgăduise sprijinul Germaniei în caz de agresiune rusească,
a intrat în război însuşindu-şi toate angajamentele şi
toate atitudinile Germaniei.
4.
Fiindcă singurul nostru sprijin adevărat şi real, forţa
anglo-franceză, s-a prăbuşit.
Sunt unii care se miră că ziua de 27 iunie
ne-a găsit “singuri”. Ei uită că puţine zile înainte
s-a cufundat o lume întreagă. Am fost “singuri” fiindcă cei care
ar fi putut să ne sprijine nu aveau interesul să o facă (orice
am fi dres acum sau înainte), şi fiindcă cei care ne-au sprijinit
întotdeauna nu mai erau în viaţă.
Grigore
Gafencu, Jurnal. 1940-1942, Ediţie Ion Ardeleanu şi Vasile Arimia,
Bucureşti, Editura Globus, 1991, pp. 29-31
©
University of Bucharest 2002. All rights reserved. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page. Comments to:Ioan Scurtu Last update: December 2002 Text editor&Web design:Raluca OVAC |