Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu,
ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940
| << |
14.4.
Regina Maria
Regina considera că,
după moartea soţului ei, ea rămâne singurul garant al legitimităţii
dinastice reprezentate de un copil Rege confruntat cu ambiţiile unui
om care şi-a arătat de mai multe ori dezinteresul faţă
de coroană şi lipsa absolută a simţului datoriei. De
aici, soluţia regenţei colegiale, soluţie care lăsa
o posibilitate de acţiune Mariei prin influenţa pe care o are
asupra fiului său Nicolae, a cărui maleabilitate creează
speranţe, rămâne pentru Regină o soluţie de tranziţie,
o soluţie de aşteptare.
În
cele din urmă se convinge că, bazându-se pe Brătianu şi
pe fiul ei Nicolae, trebuie să reia iniţiativa pe plan politic,
atât pentru a dejuca comploturile lui Carol, cât şi pentru a părea
protectoarea normală a nepotului său regele Mihai şi a nurorii
sale prinţesa Elena, care are rolul delicat de mamă a Regelui
fără a fi fost ea însăşi
Regină şi cel de soţie părăsită, lăsată
pradă privirilor miloase sau necruţătoare ale unei societăţi
bucureştene care îi reproşează în secret că nu a ştiut
să-şi păstreze un soţ cu un temperament năvalnic.
Este deci hotărât, Maria nu va renunţa. Ora retragerii nu a sunat
încă pentru ea. [...]
În dimineaţa zilei
de 8 iulie 1930, Parlamentul îl proclamă pe Carol Rege, sub numele
de Carol al II-lea. Mihai I, detronat, devine moştenitorul tatălui
său, cu titlul de Mare Voievod de Alba Iulia. [...]
Întoarcerea
lui Carol la Bucureşti - întoarcere care o surprinde, căci nu
se aştepta aşa de curând - este pentru Maria concretizarea unei
ameninţări directe, a unei posibilităţi de răzbunare
personală a fiului său mai mare. Îl cunoaşte prea bine pe
acesta pentru a crede că contenciosul care îi opune încă din 1918[1]
de fapt, de mai demult, mai ales din vremea când adolescentul suspecta
relaţiile mamei sale cu prinţul Ştirbei - va fi închis peste
noapte. [...]
Decepţionată
de Carol, Maria va fi dezamăgită în curând şi de al doilea
său fiu. Prinţul Nicolae, exclus, ca şi mama sa, de la orice
responsabilitate politică, dar totuşi promovat inspector general
de aviaţie, începe să urmeze exemplul fratelui mai mare afişându-se
cu persoane tinere şi drăguţe de condiţie modestă.
Astfel poţi cădea uşor în capcană, iar Nicolae se va
îndrăgosti nebuneşte de o fermecătoare româncă, Ioana
Dolete-Săveanu, care, în afara faptului că nu este aristocrată,
împărtăşeşte cu Magda Lupescu, amanta Regelui, inconvenientul
de a fi divorţată. Nicolae, în ciuda rezervelor mamei sale şi
– culmea! – a sfaturilor fratelui său mai mare, care pretinde să-i
dea lecţii de morală, se căsătoreşte în secret
cu Ioana.
Guy
Gauthier, Missy, Regina României, Traducere din limba franceză de Andreea
Popescu, Bucureşti, Editura Humanitas, 2000, pp. 256-325
©
University of Bucharest 2002. All rights reserved. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page. Comments to:Ioan Scurtu Last update: December 2002 Text editor&Web design:Raluca OVAC |