Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu,
ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940
<< |
Foarte curând
s-au luat măsuri pentru reglementarea statutului ei, întrucât acum
Mihai devenise Prinţ Moştenitor, iar ea nu mai era Prinţesa
Moştenitoare. Printr-un decret special, Regele şi guvernul i-au conferit titlul
de Prinţesa Elena de România, Prinţesa Mamă şi,
o dată cu titlul, i s-a stabilit o listă civilă, privilegiu
de care se bucurau în mod normal numai Regele şi Prinţul Moştenitor.
[...]
La ora două Carol a fost
condus, într-o caleaşcă deschisă, trasă de patru
cai şi cu escortă, la Parlament, care a abrogat cum
se cuvine Actul emis pe 4 ianuarie. La ora patru Carol a fost declarat
Rege. Fiul pe care îl înlocuise era acasă, cu mama lui, ascultând
ceremonia la radio. După cinci ani, Elena îi auzea din nou glasul
lui Carol, în timp ce-şi ţinea discursul în Parlament, declarând,
în mijlocul aplauzelor frenetice, că era impresionat de dragostea
poporului. [...]
A doua zi i s-a comunicat că
regele Carol refuzase să semneze decretul
prin care ei i se conferea rangul şi titlul de
În
cele din urmă, guvernul s-a văzut silit să
intervină, propunându-i să locuiască în străinătate,
pe baza unei înţelegeri că îi vor asigura mijloacele financiare
acolo şi îi vor permite lui Mihai s-o viziteze periodic. [...]
Arthur
Gould Lee, Elena. Regina-Mamă a României, Prinţesă de Grecia şi
Danemarca. O biografie autorizată, Traducere din engleză
de Liana Alecu, Bucureşti, Editura Humanitas, 2000, pp. 74-131
©
University of Bucharest 2002. All rights reserved. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page. Comments to:Ioan Scurtu Last update: December 2002 Text editor&Web design:Raluca OVAC |