Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu,
ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940
| << |
14.9. Perrsonalitatea lui Ion I. C. Brătianu
Dominând
cu autoritate viaţa politică a României timp de două decenii,
Ion I. C. Brătianu a fost una din cele mai complexe şi controversate
personalităţi ale istoriei naţionale. Mulţi
au încercat să-şi explice cauzele dominaţiei politice a lui
Ion I. C. Bratianu. Toţi, sau aproape toţi,
cei care au comentat acest subiect sunt de acord că avea o vocaţie
nativă de conducător. A moştenit un
nume pe care a ştiut să-l onoreze şi să-l înalţe.
Crescut pentru a face politică, de profesie inginer, Ion I. C.
Brătianu aplica ingineria în politică.
Prin felul său de a fi,
Ion I. C. Brătianu dădea impresia unui om
leneş, extrem de comod. Stătea aproape tot timpul prăvălit
într-un fotoliu sau întins pe o canapea. Se culca devreme,
dormea după-amiaza, când era minstru nu trecea cu zilele pe la minister,
preferând să-şi cheme colaboratorii la el acasă. Cel mai adesea era văzut cu o carte în mână, de regulă
o carte de istorie.
Înzestrat
cu calităţi native de om politic, Ion I. C. Brătianu cunoştea
din vastele sale lecturi activitatea marilor personalităţi istorice,
modalităţile de rezolvare a unor situaţii de criză,
calea de ajungere la luarea celor mai judicioase hotărâri în momentele
cruciale. I. G. Duca scria: “El nu se hotăra niciodată repede.
Elaborarea hotărârilor sale era întotdeauna înceată, uneori chiar
greoaie, fiindcă, înzestrat în cel mai înalt grad cu simţul contingenţelor,
din primul moment îi apăreau în minte toate repercusiunile probabile
şi posibile ale unui act, aşa încât, înainte de a se hotărî
să facă acel act, examina, reexamina, contraexamina toate urmările
lui şi nu trecea de la intenţie la fapt decât după ce, cântărind
toate argumentele, favorabile şi nefavorabile, foloasele îi apăreau
mai puternice, mai determinante decât neajunsurile. Din profesiunea lui
de inginer rămăsese cu obişnuinţa de a nu pune niciodată
piciorul pe un teren, înainte de a-l fi sondat şi de a cunoaşte
bine soliditatea lui. Dar, o dată gestaţiunea terminată,
o dată hotărârea luată, nu am întâlnit în toată viaţa
şi în toată cariera mea politică, om mai neclintit în ducerea
până la capăt a hotărârilor sale” [1].
[...]
În vălmăşagul
luptelor politice, în care subiectivismul a fost atât de acaparator, Ion
I.C. Brătianu a ştiut să se detaşeze, în momentele esenţiale,
de concretul istoric şi să se adreseze istoriei. Primit cu ostilitate
de majorităţile parlamentare în decembrie 1919, Ion I. C. Brătianu
s-a detaşat de atmosfera concretă, precizând: “Domnilor deputaţi,
iau cuvântul, cu o adâncă emoţiune, pentru prima oară în
Parlamentul României Mari, fiindcă pe deasupra fiinţei şi
a chipurilor, şi a acelora de la guvern şi a acelora din această
incintă, văd în faţa mea pe toţi cei care au crezut
în înfăptuirea pe care noi trebuie să o întărim şi de
care trebuie să se bucure şi şirurile generaţiilor ce
vin”.
Nu o dată s-a adresat
adeversarilor politici, cerându-le să uite
pentru câteva momente disputele de zi cu zi şi să se înalţe
la dimensiunea responsabilităţii istorice, având în vedere numai
interesele permanente ale neamului. “În chestiunile mari - spunea el - în
acelea de ordin moral care stăpânesc viitorul unei neam, de care sunt
legate interesele lui supreme de onoare şi naţionalitate, nu pot
fi preţuri de tocmeală, nu pot fi motive de oportunitate care
să te hotărască a te compromite, coborându-te de pe tărâmul
înalt şi sigur al principiilor. Oricare ar fi vicisitudinile zilelor
şi anilor, oricare ar fi durata lor, vine ora răsplatei”.
El aprecia că nu există pentru oamenii
politici îndatorire mai mare decât apărarea intereselor permanente
şi a demnităţii poporului român. De aceea, Ion I. C. Brătianu
se adresa astfel parlamentarilor, în decembrie 1919: “Sunteţi, domnilor,
reprezentanţii unui popor care este mândru şi poate fi mândru
de trecutul său, şi care trebuie să aibă mare încredere
în viitorul său. Nu scădeţi rolul pe care el trebuie să-l
aibă în lume; fiţi cât de modeşti pentru persoana dvs.,
nu fiţi modeşti pentru poporul pe care îl reprezentaţi”.
Aceste
cuvinte reprezintă un adevărat mesaj
adresat de Ion I. C. Brătianu tuturor oamenilor politici români, din
vremea sa şi din timpurile ce aveau să vină.
Ioan Scurtu, Ion I.C. Brătianu, Bucureşti, Editura Museion, 1992, pp. 99-102
©
University of Bucharest 2002. All rights reserved. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page. Comments to:Ioan Scurtu Last update: December 2002 Text editor&Web design:Raluca OVAC |