Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu, Georgiana Margareta Scurtu

ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940

<<

CUPRINS

>>

6.9. Documente privind “restauraţia” din 8 iunie 1930

a) Declaraţiile lui I.G. Duca în şedinţa Comitetului Executiv al P.N.L., din 7 iunie 1930

Să-mi daţi voie să fac în faţa dvs. acest examen al conştiinţei mele şi cred că îmi veţi admite că sub imperiul întâmplărilor de azi noapte[1] mi-am stabilit convingerea în această chestiune.

De mult cugetam la această chestiune şi în dese rânduri mi-am pus în conştiinţa mea judecata acestei chestiuni care bănuiam că va surveni cum s-a şi întâmplat.

Am scrutat tot ce-mi poate spune judecata şi conştiinţa mea şi din două motive: unul de ordin etic şi altul de ordin politic şi naţional, mă împiedică definitiv să primesc soluţia de azi.

Am fost prea strâns legat de opera regelui Ferdinand I şi a lui Ion I. C. Brătianu, am slujit ţara sub conducerea acestora în timpuri care prin nimic nu se pot şterge, aşa încât este firesc ca să urmez în totul hotărârea lor.

Aş considera că mă dezonorez făcând altfel, şi, deci, să sfârşesc cariera mea politică cu un act de dezonoare.

Aş trece totuşi peste dezonoarea mea, dacă aş avea conştiinţa că slujesc un mare interes politic şi naţional.

Am însă absoluta convingere contrarie.

Fapta de astă noapte este cea mai primejdioasă aventură ce s-a putut face şi este tot ce poate aduce mai mult rău consolidării noastre naţionale şi situaţiunii Ţării în toate privinţele.

La o primejdioasă aventură nu pot să iau parte, refuz să mă duc chiar dacă viaţa mea politică ar lua sfârşit azi.

Sfatul ce dau partidului nostru este o intransigenţă absolută.

Vor fi vremuri foarte grele, mergem la o luptă dârză. Prin urmare, să ne numărăm.

Vor fi şovăitori, vor fi profitori de noi situaţiuni, totuşi noi vom învinge.

Dl. Brătianu v-a arătat că aceleaşi timpuri le-am trăit şi la Iaşi unde pe puţini ne-a susţinut o credinţă şi totuşi, cu această credinţă am biruit.

Nu e vorba să se forţeze conştiinţa nimănui, fiecare să judece şi fiecare să se lase hotărât numai de interesele superioare şi permanente ale Ţării pe care o slujim.

Eu v-am spus întreg gândul meu de la care nimic pe lume nu mă va abate.

“Viitorul”, din 8 iunie 1930

b) Legea pentru abrogarea art. 6 şi 7 din legea privitoare la actele civile ale membrilor familiei domnitoare

(8 iunie 1930)

Art. 1. Art. 6 şi 7 din legea privitoare la actele civile ale membrilor familiei domnitoare din 5 ianuarie 1926 se abrogă.

Art. 2. Legea promulgativă prin înaltul decret regal nr. 13 din 4 ianuarie 1926, publicată în “Monitorul oficial” nr. 4 din 5 ianuarie 1926, prin care s-a primit renunţarea Alteţei Sale Regale principele Carol la succesiunea tronului şi la toate drepturile, titlurile şi prerogativele de care, în virtutea Constituţiei şi a Statutelor familiei regale, se bucura, ca principe moştenitor al României şi ca membru al familiei domnitoare, se anulează.

C. Hamangiu, Codul general al României, vol. VIII, Bucureşti, 1930, p. 345

c) Legea relativă la moştenitorul tronului României

(8 iunie 1930)

Articol unic. Moştenitorul tronului României ia şi numele de Mare Voievod al Albei- Iulia.

C. Hamangiu, Codul general al României, vol. XVIII, Bucureşti, 1930, p. 345

d) Legea adoptată de Reprezentanţa Naţională la 8 iunie 1930 prin care principele Carol este proclamat succesor la tronul României

Articolul unic. Corpurile legiuitoare, întrunite într-o singură Adunare şi constituite ca Reprezentaţiunea Naţională, declară anulată:

Legea promulgată prin înaltul decret regal nr. 13, publicată în “Monitorul oficial”, nr. 4 din 5 ianuarie 1926, prin care s-a primit renunţarea Alteţei Sale Regale principelui Carol la succesiunea tronului şi la toate drepturile, titlurile şi prerogativele de care, în virtutea Constituţiei şi a Statutelor regale, se bucura ca principe moştenitor şi ca membru al familiei domnitoare.

Declară, de asemenea, anulată legea promulgată prin înaltul decret regal nr. 4 din 4 ianurie 1926 prin care Reprezentanţa Naţională primeşte Regenţa numită de Majestatea Sa regele Ferdinand I.

În consecinţă, pe temeiul art. 77 şi 79 din Constituţie, Reprezentaţiunea Naţională constată că succesiunea tronului României se cuvine de drept Alteţei Sale Regale principelui Carol, coborâtor direct şi legitim în ordine de primogenitură bărbătească a regelui Ferdinand I.

“Monitorul oficial”, din 8 iunie 1930

<<

6.1

6.2

6.3

6.4

6.5

CUPRINS

6.6

6.7

6.8

6.9

>>

© University of Bucharest 2002. All rights reserved.
No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page.
Comments to:Ioan Scurtu
Last update: December 2002
Text editor&Web design:Raluca OVAC