Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu, Georgiana Margareta Scurtu

ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940


<<





6.9. Documente privind “restaurația” din 8 iunie 1930

 

a) Declarațiile lui I.G. Duca în ședința Comitetului Executiv al P.N.L., din 7 iunie 1930

 

Să-mi dați voie să fac în fața dvs. acest examen al conștiinței mele și cred că îmi veți admite că sub imperiul întâmplărilor de azi noapte[1] mi-am stabilit convingerea în această chestiune.

De mult cugetam la această chestiune și în dese rânduri mi-am pus în conștiința mea judecata acestei chestiuni care bănuiam că va surveni cum s-a și întâmplat.

Am scrutat tot ce-mi poate spune judecata și conștiința mea și din două motive: unul de ordin etic și altul de ordin politic și național, mă împiedică definitiv să primesc soluția de azi.

Am fost prea strâns legat de opera regelui Ferdinand I și a lui Ion I. C. Brătianu, am slujit țara sub conducerea acestora în timpuri care prin nimic nu se pot șterge, așa încât este firesc ca să urmez în totul hotărârea lor.

Aș considera că mă dezonorez făcând altfel, și, deci, să sfârșesc cariera mea politică cu un act de dezonoare.

Aș trece totuși peste dezonoarea mea, dacă aș avea conștiința că slujesc un mare interes politic și național.

Am însă absoluta convingere contrarie.

Fapta de astă noapte este cea mai primejdioasă aventură ce s-a putut face și este tot ce poate aduce mai mult rău consolidării noastre naționale și situațiunii Țării în toate privințele.

La o primejdioasă aventură nu pot să iau parte, refuz să mă duc chiar dacă viața mea politică ar lua sfârșit azi.

Sfatul ce dau partidului nostru este o intransigență absolută.

Vor fi vremuri foarte grele, mergem la o luptă dârză. Prin urmare, să ne numărăm.

Vor fi șovăitori, vor fi profitori de noi situațiuni, totuși noi vom învinge.

Dl. Brătianu v-a arătat că aceleași timpuri le-am trăit și la Iași unde pe puțini ne-a susținut o credință și totuși, cu această credință am biruit.

Nu e vorba să se forțeze conștiința nimănui, fiecare să judece și fiecare să se lase hotărât numai de interesele superioare și permanente ale Țării pe care o slujim.

Eu v-am spus întreg gândul meu de la care nimic pe lume nu mă va abate.

 

“Viitorul”, din 8 iunie 1930

 

b) Legea pentru abrogarea art. 6 și 7 din legea privitoare la actele civile ale membrilor familiei domnitoare 

(8 iunie 1930)

 

Art. 1. Art. 6 și 7 din legea privitoare la actele civile ale membrilor familiei domnitoare din 5 ianuarie 1926 se abrogă.

 Art. 2. Legea promulgativă prin înaltul decret regal nr. 13 din 4 ianuarie 1926, publicată în “Monitorul oficial” nr. 4 din 5 ianuarie 1926, prin care s-a primit renunțarea Alteței Sale Regale principele Carol la succesiunea tronului și la toate drepturile, titlurile și prerogativele de care, în virtutea Constituției și a Statutelor familiei regale, se bucura, ca principe moștenitor al României și ca membru al familiei domnitoare, se anulează.

 

C. Hamangiu, Codul general al României, vol. VIII, București, 1930, p. 345

 

c) Legea relativă la moștenitorul tronului României

  (8 iunie 1930)

 

Articol unic. Moștenitorul tronului României ia și numele de Mare Voievod al Albei- Iulia.

 

C. Hamangiu, Codul general al României, vol. XVIII, București, 1930, p. 345

 

d) Legea adoptată de Reprezentanța Națională la 8 iunie 1930 prin care principele Carol este proclamat succesor la tronul României

 

Articolul unic. Corpurile legiuitoare, întrunite într-o singură Adunare și constituite ca Reprezentațiunea Națională, declară anulată:

Legea promulgată prin înaltul decret regal nr. 13, publicată în “Monitorul oficial”, nr. 4 din 5 ianuarie 1926, prin care s-a primit renunțarea Alteței Sale Regale principelui Carol la succesiunea tronului și la toate drepturile, titlurile și prerogativele de care, în virtutea Constituției și a Statutelor regale, se bucura ca principe moștenitor și ca membru al familiei domnitoare.

Declară, de asemenea, anulată legea promulgată prin înaltul decret regal nr. 4 din 4 ianurie 1926 prin care Reprezentanța Națională primește Regența numită de Majestatea Sa regele Ferdinand I.

În consecință, pe temeiul art. 77 și 79 din Constituție, Reprezentațiunea Națională constată că succesiunea tronului României se cuvine de drept Alteței Sale Regale principelui Carol, coborâtor direct și legitim în ordine de primogenitură bărbătească a regelui Ferdinand I.

 

  “Monitorul oficial”, din 8 iunie 1930   

 

<< 6.1 6.2 6.3 6.4 6.5


© University of Bucharest 2002. All rights reserved.
No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page.
Comments to:Ioan Scurtu
Last update: December 2002
Text editor&Web design:Raluca OVAC