Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu,
ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940
<< |
a) Comunicatul guvernului
Astăzi, la orele 22, pe peronul
gării Sinaia, a fost asasinat cu 4 focuri de revolver
primul ministru, Ion G. Duca, de un student de la
Academia Comercială anume Nicolae Constantinescu,
care avea și doi complici.
Nicolae Constantinescu este
arestat.
El a declarat că aparține Gărzii
de Fier și că acest atentat a fost pregătit mai de
mult.
Corpul primului ministru, conform
dorinței Maiestății Sale Regelui, a fost transportat
la castelul Peleș.
Viitorul,
din 31 decembrie
1933
b) Manifestul guvernului către
țară
Români,
I. G.
Duca, primul ministru al Țării, a căzut aseară răpus
de o mână vrăjmașă.
Crima a cutremurat de durere
și de revoltă sufletele românești și conștiința întregei
lumi civilizate.
A căzut unul dintre cei mai
destoinici fii ai Țării; a dispărut una dintre cele
mai strălucite personalități ale lumei
intelectuale.
A căzut, ucis mișelește, omul
care simboliza munca și răspunderile unei grele și
patriotice opere de ridicare și de întărire a statului
român.
S-a prăbușit o mândrie a neamului
și o mare nădejde a românismului.
Ion G. Duca a căzut la postul
de datorie ca un erou; iar memoria lui va fi păstrată
veșnic vie în conștiința poporului român ca o supremă
pildă de abnegație, de patriotism și de jertfă.
Conștiința României îndoliate
condamnă și înfierează asasinatul săvârșit. Dar totdeodată
această conștiință ridică astăzi zid de apărare împotriva
acelora care prin teroare și prin crimă urmăresc suprimarea
conducătorilor Țării, distrugerea statului și prăbușirea
frontierelor întregite.
În fața acestei primejdii,
guvernul va ști să-și facă întreaga datorie și de
aceia el cheamă pe toți bunii români să-l ajute la
împlinirea ei.
Sprijinit azi de întreaga suflare
românească, guvernul este hotărât și este în măsură
să asigure statului liniștea și ordinea de care are
nevoie și să chezășuiască înfăptuirea operei de refacere
națională în numele căreia el a obținut încrederea
Coroanei și a Țării.
În acest ceas de dureroasă
încercare, cu puterile sporite de gravitatea răspunderilor
ce stau în fața noastră, vom ști să ne îndeplinim
cu hotărâre și abnegație îndatoririle supreme față
de țară
și față de Coroană.
Facla, din 1 ianuarie
1934
c) Articolul Țara și moartea
lui I. G. Duca o covârșitoare și unanimă durere,
publicat în Viitorul din 1 ianuarie 1934
Știrile ce vin din întreaga
țară mărturisesc covârșitoarea durere pricinuită de
moartea tragică a lui I. G. Duca.
Pentru întreaga opinie publică
odiosul asasinat nu răpește numai pe marele bărbat
de stat, Ion G. Duca, în momentul când avea mai multă
nevoie de el, ci răpește un om cunoscut și iubit pretutindeni,
pentru bunătatea, abilitatea și onestitatea sa.
Cu același binevoitor surâs,
care ascundea de multe ori mari osteneli personale,
I. G. Duca a cutreerat întreaga țară, a vorbit pretutindeni, fie ca fruntaș
politic, fie ca simplu conferențiar. Pretutindeni
a fost iubit și respectat. Pretutindeni se adunau
oamenii din toate partidele politice și din toate
straturile sociale, spre a-l asculta.
Niciodată nu era stăpânit de
patimă. O critică obiectivă pentru adversari, unită
cu respect pentru opiniile fiecăruia. O prietenie
nedesmințită pentru toți,
un cuvânt bun și un surâs pentru toți.
Și de aceea jalea Țării este
atât de dureroasă: plâng toți nu numai pe marele și
patriotul bărbat de stat, ci plâng prietenul pe care
l-au cunoscut, l-au ascultat cu evlavie și l-au iubit.
<< | 7.1.1 | 7.1.2 | 7.1.3 | 7.1.4 | 7.2.1 | 7.2.2 |
©
University of Bucharest 2002. All rights reserved. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page. Comments to:Ioan Scurtu Last update: December 2002 Text editor&Web design:Raluca OVAC |