Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu,
ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940
<< |
(februarie 1937)
Români,
Urmați
cu sfințenie gândurile pe care ni le-a lăsat viteazul
comandant legionar, mucenicul Vasile Marin[1].
Toți tinerii din țara aceasta
să știe că urmând calea credinței martiririlor
vor birui și vor învia cu neamul lor în contra
tuturor asupritorilor, uneltirilor și loviturilor.
Împărtășiți cu sfânta jertfă
de sânge a lui Vasile Marin, să stăm drepți și
gata a ne da sângele nostru în fața asupritorilor
care ni-l cer. Credința legionară va înflori mai
mândră și mai biruitoare cu fiecare strop de sânge
mai mult pe care îl vom da senin și cu sufletul
plin de bucurie. Până când neamul biruitor prin
Legiune va învia și va condamna pentru veșnicie
pe toți călăii noștri.
Așadar, sângele martirilor
împarte o lume în două: cei ce vor primi osânda
și blestemul veșniciei, și cei ce mâine vor birui
în slava și binecuvântarea neamului lor.
Corneliu Zelea Codreanu
20 februarie 1937.
Vasile
Marin, Crez de generație, Cu un cuvânt înainte de Corneliu Zelea Codreanu
și o prefață de Nae
Ionescu, ediția a III-a, București, 1940, p. VII
b) Vasile Cotigă despre democrație
și elite în ideologia legionară
Din
trinitatea democratică[2],
specific regimului democrat este principiul egalității.
Revoluționarii și mistica democratică au făcut
din acest principiu o dogmă, dogma egalității.
De la o egalitate de drepturi civile și politice
s-a ajuns la o egalitate naturală. Ori, egalitatea
naturală nu-i cunoscută nici de natură, nici de
societate. În natură domină varietatea, inegalitatea;
în societate se afirmă elitele. Chiar Montesquieu[3],
în mod indirect, confirma această afirmație, când
spune că principiul democratic se corupe... și
când fiecare voește să fie egal cu aceia
pe care i-a ales a-l comanda. Cel care comandă
e superior celui comandat, dar nu fiindcă l-a
ales, ci fiindcă alegerea lui a scos la iveală
o inegalitate naturală. Egalitatea de drepturi
civile trebuie admisă, egalitatea de drepturi
politice trebuie admisă, dar cu anumite rezerve,
iar egalitatea naturală trebuie respinsă ca fiind
contra naturii. În general, egalitatea socială
trebuie să fie numai un început de activitate,
de luptă, de întrecere; un început și niciodată
un sfârșit, căci schilodim oamenii.
Principiul libertății, al doilea
principiu democratic de multe ori predominant,
făcând să se nască o democrație liberală, este
în contradicție cu dogma egalității, nu însă și
cu egalitatea concepută ca un cadru de desfășurare
a activităților omului. Libertatea face să se
nască inegalitatea, să se afirme cine poate. Ea
face să se nască și să activeze elitele sociale;
declanșează circulația elitelor. Numai să nu se
opună egalitatea democratică! Căci democrația
e a numărului, nu a meritului. Elite și vulg nu
pot suferi democrația, căci ea înseamnă egalitate.
Uniformizare, nivelare, ca să se poată face numărătoarea:
iată ce face democrația. Ori, tocmai asta înseamnă
negarea elitelor, ce nu pot fi uniformizate, nivelate,
nici numărate ca niște mărgele. Cu toate acestea,
elitele sunt realități, dotate cu calități felurite,
sunt forțe dinamice, conducătoare sau educatoare,
pe când egalitatea democrată este o utopie.
Democrația
nu poate selecționa elitele. În regimul democrat,
selec-ționarea elitelor se face prin vot
universal și obligatoriu, prin bani și prin nepotism
despre care Ampère[4]spunea
că-i tot atât de vechi ca și piramidele din Egipt.
Poporul, condus de demagogi, cică își
alege elitele sale! Inexact și periculos.
Dovadă că elitele democrate sunt ceea ce are o
societate mai schilod, mai pipernicit, mai de
aruncat la gunoi. Elitele nu pot fi selecționate
decât de aceia care le cunosc, adică tot de elite.
Numai atunci vom asista la o ascensiune binemeritată
a elitelor.
Sfarmă Piatră, din 21 ianuarie 1937
b) Manifest electoral al partidului Totul pentru Țară
(noiembrie 1937)
Frate române și creștine, stai o clipă pe loc și ascultă chemarea pământului,
pe care-l muncești din zori și până în miez de
noapte. Oprește-te câteva minute și citește această
scrisoare, căci îți faci datoria către copiii
tăi și către acei cărora le lași o altă soartă
decât necazurile cu care te lupți acuma.
Legionarii
din partidul Totul pentru Țară[5]își
amintesc că țara aceasta, închegată în hotarele
ei străvechi prin jertfa a sute de mii de morți,
suferă de robia netrebnicilor, care au condus-o
și o conduc mișelește.
Te-au lăsat pe tine și urmașii pradă samsarilor, care caută să te despoaie
și să-ți vlăguiască sănătatea, până ce vei cădea
de-a-binelea. Partid
după partid s-a perindat la putere; fiecare te-a
sfătuit să le dai încrederea, ca să-ți aduci o
fărâmă de bine. Nu te-ai îndoit și i-ai ajutat
cu dreptul tău să-ți facă legea suferinței tale.
Aceste partide au făcut mii de legi, cheltuind
miliarde multe și
n-a fost de ajuns; au împrumutat alte zeci de
miliarde pe spatele urmașilor din urmașii tăi
și tot nu-i de ajuns fiindcă jafurile și tâlhăriile
nu se mai sfârșesc.
Greutățile s-au ridicat ca munții, s-au întins ca pecinginea, s-au ascuțit
ca armele de război; te înțeapă mereu din toate
părțile și nu-ți dai seama dincotro să te aperi.
Hălăduiesc jidanii; râd în hohote de durerea și de vaietul tău; n-au nici
o răspundere. Nici o lege nu-i pedepsește pentru
tot răul ce s-au priceput să-l facă; sărman creștin
care nu-ți dai seama cum trăiești și în cine mai
crezi!
Da! Ești zăpăcit de toate fărădelegile, înșelăciunile și suferințele de
azi. Mintea îți este strânsă într-o rețea ghimpată,
ochii îți sunt împăienjeniți și trupul îți tremură
pe mânerul uneltei de lucru, cu care îți
aduni pâinea de toate zilele. Pare că și
pământul refuză să te hrănească.
La o sută opt zeci și cinci miliarde datorii are această țară. De unde
vei scoate aurul holdelor tale, când sărăcia și
hoția rânjește în toate colțurile?
Dar nu tremura! Lasă la o parte desnădejdea,
adună-ți mintea în ceasul de pe urmă; refă-ți
puterea trupului, gândindu-te la Dumnezeu; bea
un pahar de apă din ulciorul vieții și crede,
crede că suferința ta de azi are un sfârșit .
Crede fierbinte, crede cu dragoste că partidul Totul
pentru Țară păzește destinele neamului. Conducătorii
noștri, generalul Gheorghe Cantacuzino-Granicerul,
care a scris istoria cu actele sale de bravură,
și Corneliu Zelea Codreanu, care de la 1920 luptă
necontenit pentru dreptatea românului în țara
lui, veghează la viitorul copiilor tăi; iar Arhanghelul
Mihail, patronul nostru, în lupta noastră hotărâtă,
străjuiește cu sabie de foc ca nemernicii să nu
scape de pedeapsa ce-i așteaptă. Iar munca și
străduința ta, jertfa făcută și închisoarea suferită,
bătaia și schingiuirea îndurată se vor ridica
la înălțimea răsplătirilor voievodale.
Arhivele Nationale. Directia Jud. Neamț, fond
Prefectură, dos. 58/1937, f. 8-9
d) Declarația lui Corneliu
Zelea Codreanu privind politica externă a Gărzii
de Fier
(noiembrie 1937)
Eu sunt contra marilor democrații ale Occidentului, eu sunt contra Micii
Înțelegeri, eu sunt contra Înțelegerii Balcanice
și n-am nici un respect pentru Societatea Națiunilor
în care nu cred.
Eu sunt pentru o politica externă alăturea de Roma și Berlin. Alături
de statele revoluțiilor naționale. În contra bolșevismului.
O spune un om care n-a călătorit și n-a cerșit nimic, nici de la Roma,
nici de la Berlin.
În 48 de ore după biruința Mișcării Legionare, România va avea o alianță
cu Roma și Berlinul, intrând astfel pe linia misiunii
sale istorice în lume: apărarea crucii, a culturii
și a civilizației creștine.
Buna Vestire,
din 30 noiembrie 1937
<< | 7.1.1 | 7.1.2 | 7.1.3 | 7.1.4 | 7.2.1 | 7.2.2 |
©
University of Bucharest 2002. All rights reserved. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page. Comments to:Ioan Scurtu Last update: December 2002 Text editor&Web design:Raluca OVAC |