Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu,
ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940
<< |
La
începuturile guvernării noastre[1],
chestiunea băncilor nu s-a pus în mod acut. Simptome
îngrijorătoare îmi erau încă semnalate din toate părțile.
Băncile se înmulțiseră în perioada inflației peste
măsura bunului simț; ele fuseseră întemeiate fără nici un control, cu capitaluri prea mici sau
chiar inexistente și erau conduse fără nici un control
de toți șmecherii în goană după un automobil sau în
căutarea unui mijloc de a-și resconta polițele la
Banca Națională. Optzeci la sută din clientela unor
asemenea bănci era alcătuită din oameni sleiți prin
dobânzile uzuale, dobânzi cu atât mai mari cu cât
banca era mai mică, și din agricultorii deveniți insolvabili
atât prin copleșirea datoriilor, cât și prin lipsa
de remunerare a producției. Legea cametei, care lăsase
intact pasivul fiecăruia nu vindecase răul, și execuțiile
silite se înmulțeau din zi în zi, amenințând
cu nimicirea pe toți producătorii fără să salveze
băncile creditoare imobilizate până în gât și amenințate
și ele în existența lor prin exigențele
rescontului pe diferite trepte. Mi-am dat seama
încă de atunci că o nouă organizare a regimului bancar
și o descătușare a debitorilor
printr-o largă conversiune a datoriilor devenise
ineluctabilă.
Greutățile
pe care le-am întâmpinat cu Banca Bercovici, cu Banca
Moldovei, cu Banca Chrissoveloni, cu zeci de bănci
mai mărunte din provincie și într-o măsură mai redusă
cu Banca de Credit și cu Banca Românească fără să mai pomenesc de Banca de Scont, de Banca Agricolă,
de băncile săsești și șvăbești din Ardeal pe trei
sferturi înghețate au fost floare la ureche pe lângă
tot ce am suferit din pricina Băncii Blank[2].
Acolo dârdâia văpaia cea mare, acolo se întețise focul.
Nesocotita instituție care se încurcase în întreprinderi
de sute și sute de milioane, care trebuia să răspundă
de avutul câtorva zeci de mii de nenorociți și să
facă față unui pasiv de peste 4 miliarde nu se mai
ținea decât în proptele și amenința întreaga noastră
economie națională
prin prăbușirea ei.
C-tin Argetoianu, Memorii. Pentru cei de mâine. Amin-tiri
din vremea celor de ieri, vol.IX, Ediție Stelian
Nea-goe, București, Editura Machiavelli, 1997, pp.
273-274
<< | 9.1.1 | 9.1.2 | 9.1.3 | 9.1.4 | 9.1.5 | 9.1.6 |
©
University of Bucharest 2002. All rights reserved. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page. Comments to:Ioan Scurtu Last update: December 2002 Text editor&Web design:Raluca OVAC |