Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu,
ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940
| << |
9.2.
Viața socială
9.2.1.
Legea pentru reglementarea repausului duminical
și a sărbătorilor legale
(iunie
1925)
Art. 1. Stabilimentele industriale și comerciale de orice natură, cu toate secțiunile,
sucursalele, dependințele sau anexele lor și orice
alte întreprinderi în care se întrebuințează munca
salariată, sunt obligate, sub rezerva excepțiunilor
prevăzute mai jos, de a acorda salariaților, în
fiecare zi de duminică, un repaus continuu de 24
de ore, în care timp stabilimentele vor fi închise.
Acest
repaus se va acorda cel mai târziu cu începere de
la ora 6 dimineața și va continua până a doua zi
la aceeași oră, cu excepție pentru tipografiile
de ziare, pentru care repausul va începe la ora
10 dimineața.
Art. 2. În afară de duminică, întreprinderile industriale și comerciale, prevăzute la articolul precedent, sunt obligate
de a mai acorda
salariaților un repaus continuu de 24 de ore în următoarele zile decretate ca sărbători legale și în
care timp stabilimentele
vor fi închise.
[...]
Art. 3. În afară de duminici și sărbătorile
legale de sub art. 2,
considerate ca repausuri obligatorii pentru toate categoriile
de salariați, convențiunile
colective sau
particulare vor putea stabili în
favoarea salariaților
de alte confesiuni, din cele recunoscute de stat, repausuri suplimentare pentru respectul sărbătorilor confesionale mai importante.
Nici într-un caz convențiunile
colective sau
particulare nu vor putea deroga
de la dispozițiile art.
1 și 2.
C. Hamangiu,
Codul general al României,
vol. XI-XII, pp. 983-987
| << | 9.1.1 | 9.1.2 | 9.1.3 | 9.1.4 | 9.1.5 | 9.1.6 |
©
University of Bucharest 2002. All rights reserved. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page. Comments to:Ioan Scurtu Last update: December 2002 Text editor&Web design:Raluca OVAC |