Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu,
ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940
<< |
a) Articolul Grave
tulburări la Ploiești
Nemulțumirea muncitorilor izbucnește - Muncitorii, după
ce au luat cunoștiință de hotărârea comisiunii
de arbitraj, s-au arătat nemulțumiți. Ei au cerut
inspectoratului muncii să se înceapă noi tratative.
Direcțiunea rafinăriei,
în posesia sentinței Casației, a pus-o în aplicare
și, ieri fiind sfârșitul lunii ianuarie, a vrut
să achite salariile muncitorilor, în conformitate
cu ea.
Lucrătorii au refuzat
însă să primească banii.
Astăzi dimineața
muncitorii au intrat în fabrică.
După ce au lucrat
puțin timp, au părăsit atelierele și au venit
în fața biroului direcțiunii.
La ora 9 se adunaseră
aci cam vreo 600 de inși.
Cei rămași încă
la lucru au început să dea semnale de alarmă;
sirenele rafinăriei fluierau prelung.
Inspectorul muncii,
d. Petre Stegărescu, sosit imediat în fabrică,
a luat contact cu manifestanții și a început tratative.
Muncitorii cereau
să li se recunoască toate revendicările exprimate
în primul memoriu, înaintat direcțiunii acum câteva
luni. Direcțiunea rafinăriei să le dea o declarație
scrisă în care să se arate că recunoaște drepte
cererile muncitorilor și că le satisface.
Între timp, anunțați
de semnalele neîntrerupte care se dădeau de la
Astra Română, care, tocmai părăseau lucrul,
fiind ora schimbului, s-a îndreptat spre Româno-Americană.
Ajuns aici, grupul,
găsind porțile închise, le-a forțat, a rupt cordonul
de grăniceri care făcea de pază la rafinărie,
au pătruns înăuntru și s-au alăturat muncitorilor
care se aflau în fața clădirii direcțiunii.
Cu muncitorii sosiți
din afară și cei care au lăsat lucrul mai târziu
se găseau adunați aici peste 2.500 de lucrători
ce continuau să manifeste ostil.
În același timp,
la tumultul infernal făcut de muncitori, se alătură
alarma care continua neîncetat prin semnalele
fabricii.
Tratativele, care
se duceau de către inspectorul muncii, între mulțimea
de afară și direcțiune, nu înaintau deloc.
Muncitorii nu vroiau
să cedeze nimic din cererile lor.
Se stabilise la un moment dat ca d. Schmeider, directorul rafinăriei, să
plece imediat la București, să ia contact cu direcțiunea
generală a societății Româno-Americană, spre
a expune pretențiile lucrătorilor. În același
timp, până la întoarcerea d-lui Schmeider, manifestanții
să aștepte, în liniște, la fabrică rezultatul.
Se făcuse ora 12.
[...]
Ciocnirile dintre muncitori și armată - În fruntea acestor
manifestanți se aflau patru inși cu armele confiscate
de la jandarmi.
Un cordon de jandarmi
și polițiști, la care s-au alăturat și pompierii
chemați în grabă, a împiedicat înaintarea manifestanților
în curtea chesturii.
Numărul muncitorilor crește - Câteva încercări ale muncitorilor de a pătrunde la
chestură au fost respinse de trupe.
S-au produs învălmășeli,
s-au tras salve de armă în aer și manifestanții
au fost dați înapoi spre str. Gh. Lazar, în fața
cinematografului Grivița.
La ora 5, când se credea că lucrurile se liniștiseră, peste o mie de muncitori,
din cei care fuseseră evacuați din fabrică, au
venit în fața chesturii de poliție, unde au început
să manifesteze, cerând eliberarea lucrătorilor
arestați.
La ora 6, după încetarea
lucrului la celelalte rafinării, sute și sute
de muncitori veniți în oraș s-au alăturat manifestanților.
Au fost aduse noi
trupe, care au întărit pozițiile celor existente.
O șarje de cavalerie - La ora 7, muncitorii au fost din nou șarjați de cavalerie
și respinși până
în dreptul brutăriei Sănătatea.
Pentru potolirea
spiritelor, autoritățile au hotărât să elibereze
pe cei arestați peste zi la Româno-Americană,
ceea ce s-a pus în aplicare imediat.
Răniții - În toiul încăierărilor care s-au produs
în câteva rânduri între armată și manifestanți
a fost rănit jandarmul Nicolae Enescu, din legiunea
mobilă, de asemeni au fost răniți mai mulți muncitori,
dintre care unul mai grav. [...]
Alți câțiva muncitori
și soldați au fost răniți mai ușor, pansați la
diferite farmacii și apoi lăsați liberi.
În oraș se svonește că o femeie ar fi căzut sau a fost aruncată jos de
la etajul birourilor fabricii Româno-Americană.
Știrea nu se confirmă însă de autorități.
După ce s-a anunțat
eliberarea celor arestați, muncitorii s-au îndreptat
spre Piața Unirii, pe care au ocupat-o, așteptând
sosirea celor cărora li s-a dat drumul din arestul
poliției și legiunii de jandarmi. Peste 5.000
de muncitori, la care s-au alăturat alte câteva
mii de curioși, se aflau în jurul Statuii Libertății
din mijlocul pieței.
Mai mulți muncitori
s-au urcat pe statuie și au vorbit manifestanților,
care erau înconjurați de trupe. [...]
Dimineața, din 3 februarie 1933
S-au exagerat
mult proporțiile unor tulburări al căror deznodământ
suntem cei dintâi să-l regretăm. Dar nu putem
admite sub nici un motiv să tolerăm să fim terorizați
de greve cu scop politic menite a duce la destrămarea
țării.
Lucrătorii din cele două ateliere
care au provocat ultimele tulburări au manifestat
un spirit de agresiune neînfrânat căzând jertfă
unor agitatori iezuiți. Aceștia i-au derutat din
calea normală a postulatelor de ordin de breaslă,
stăruind pentru crearea de soviete de delegații
muncitorești pe lângă conducerea atelierelor.
Ideea acestui postulat importat
de la vecina noastră din răsărit se înțelege de
la sine că nu a putut fi admisă și de aceea a
procedat cu energie și prompt spre a evita dezastrul.
[...]
Când însă am văzut că se căuta
a se submina existența statului prin experiențe
care nu au reușit nici măcar în țara vecină unde
s-au născut, atunci a trebuit să intervenim drastic.
Dreptatea, 23 februarie
1933
<< | 9.1.1 | 9.1.2 | 9.1.3 | 9.1.4 | 9.1.5 | 9.1.6 |
©
University of Bucharest 2002. All rights reserved. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page. Comments to:Ioan Scurtu Last update: December 2002 Text editor&Web design:Raluca OVAC |