Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu, Georgiana Margareta Scurtu

ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940

<<

CUPRINS

>>

9.2.2. Articole din presă privind mişcările greviste din ianuarie - februarie 1933

a) Articolul “Grave tulburări la Ploieşti”

Nemulţumirea muncitorilor izbucneşte - Muncitorii, după ce au luat cunoştiinţă de hotărârea comisiunii de arbitraj, s-au arătat nemulţumiţi. Ei au cerut inspectoratului muncii să se înceapă noi tratative.

Direcţiunea rafinăriei, în posesia sentinţei Casaţiei, a pus-o în aplicare şi, ieri fiind sfârşitul lunii ianuarie, a vrut să achite salariile muncitorilor, în conformitate cu ea.

Lucrătorii au refuzat însă să primească banii.

Astăzi dimineaţa muncitorii au intrat în fabrică.

După ce au lucrat puţin timp, au părăsit atelierele şi au venit în faţa biroului direcţiunii.

La ora 9 se adunaseră aci cam vreo 600 de inşi.

Cei rămaşi încă la lucru au început să dea semnale de alarmă; sirenele rafinăriei fluierau prelung.

Inspectorul muncii, d. Petre Stegărescu, sosit imediat în fabrică, a luat contact cu manifestanţii şi a început tratative.

Muncitorii cereau să li se recunoască toate revendicările exprimate în primul memoriu, înaintat direcţiunii acum câteva luni. Direcţiunea rafinăriei să le dea o declaraţie scrisă în care să se arate că recunoaşte drepte cererile muncitorilor şi că le satisface.

Între timp, anunţaţi de semnalele neîntrerupte care se dădeau de la “Astra Română”, care, tocmai părăseau lucrul, fiind ora schimbului, s-a îndreptat spre “Româno-Americană”.

Ajuns aici, grupul, găsind porţile închise, le-a forţat, a rupt cordonul de grăniceri care făcea de pază la rafinărie, au pătruns înăuntru şi s-au alăturat muncitorilor care se aflau în faţa clădirii direcţiunii.

Cu muncitorii sosiţi din afară şi cei care au lăsat lucrul mai târziu se găseau adunaţi aici peste 2.500 de lucrători ce continuau să manifeste ostil.

În acelaşi timp, la tumultul infernal făcut de muncitori, se alătură alarma care continua neîncetat prin semnalele fabricii.

Tratativele, care se duceau de către inspectorul muncii, între mulţimea de afară şi direcţiune, nu înaintau deloc.

Muncitorii nu vroiau să cedeze nimic din cererile lor.

Se stabilise la un moment dat ca d. Schmeider, directorul rafinăriei, să plece imediat la Bucureşti, să ia contact cu direcţiunea generală a societăţii “Româno-Americană”, spre a expune pretenţiile lucrătorilor. În acelaşi timp, până la întoarcerea d-lui Schmeider, manifestanţii să aştepte, în linişte, la fabrică rezultatul.

Se făcuse ora 12. [...]

Ciocnirile dintre muncitori şi armată - În fruntea acestor manifestanţi se aflau patru inşi cu armele confiscate de la jandarmi.

Un cordon de jandarmi şi poliţişti, la care s-au alăturat şi pompierii chemaţi în grabă, a împiedicat înaintarea manifestanţilor în curtea chesturii.

Numărul muncitorilor creşte - Câteva încercări ale muncitorilor de a pătrunde la chestură au fost respinse de trupe.

S-au produs învălmăşeli, s-au tras salve de armă în aer şi manifestanţii au fost daţi înapoi spre str. Gh. Lazar, în faţa cinematografului “Griviţa”.

La ora 5, când se credea că lucrurile se liniştiseră, peste o mie de muncitori, din cei care fuseseră evacuaţi din fabrică, au venit în faţa chesturii de poliţie, unde au început să manifesteze, cerând eliberarea lucrătorilor arestaţi.

La ora 6, după încetarea lucrului la celelalte rafinării, sute şi sute de muncitori veniţi în oraş s-au alăturat manifestanţilor.

Au fost aduse noi trupe, care au întărit poziţiile celor existente.

O şarje de cavalerie - La ora 7, muncitorii au fost din nou şarjaţi de cavalerie şi respinşi până în dreptul brutăriei “Sănătatea”.

Pentru potolirea spiritelor, autorităţile au hotărât să elibereze pe cei arestaţi peste zi la “Româno-Americană”, ceea ce s-a pus în aplicare imediat.

Răniţii - În toiul încăierărilor care s-au produs în câteva rânduri între armată şi manifestanţi a fost rănit jandarmul Nicolae Enescu, din legiunea mobilă, de asemeni au fost răniţi mai mulţi muncitori, dintre care unul mai grav. [...]

Alţi câţiva muncitori şi soldaţi au fost răniţi mai uşor, pansaţi la diferite farmacii şi apoi lăsaţi liberi.

În oraş se svoneşte că o femeie ar fi căzut sau a fost aruncată jos de la etajul birourilor fabricii “Româno-Americană”. Ştirea nu se confirmă însă de autorităţi.

După ce s-a anunţat eliberarea celor arestaţi, muncitorii s-au îndreptat spre Piaţa Unirii, pe care au ocupat-o, aşteptând sosirea celor cărora li s-a dat drumul din arestul poliţiei şi legiunii de jandarmi. Peste 5.000 de muncitori, la care s-au alăturat alte câteva mii de curioşi, se aflau în jurul Statuii Libertăţii din mijlocul pieţei.

Mai mulţi muncitori s-au urcat pe statuie şi au vorbit manifestanţilor, care erau înconjuraţi de trupe. [...]

“Dimineaţa”, din 3 februarie 1933

b) Articol privind declaraţiile primului ministru ţărănist Alexandru Vaida-Voevod în legătură cu grevele de la “Griviţa”

S-au exagerat mult proporţiile unor tulburări al căror deznodământ suntem cei dintâi să-l regretăm. Dar nu putem admite sub nici un motiv să tolerăm să fim terorizaţi de greve cu scop politic menite a duce la destrămarea ţării.

Lucrătorii din cele două ateliere care au provocat ultimele tulburări au manifestat un spirit de agresiune neînfrânat căzând jertfă unor agitatori iezuiţi. Aceştia i-au derutat din calea normală a postulatelor de ordin de breaslă, stăruind pentru crearea de soviete – de delegaţii muncitoreşti – pe lângă conducerea atelierelor.

Ideea acestui postulat importat de la vecina noastră din răsărit se înţelege de la sine că nu a putut fi admisă şi de aceea a procedat cu energie şi prompt spre a evita dezastrul. [...]

Când însă am văzut că se căuta a se submina existenţa statului prin experienţe care nu au reuşit nici măcar în ţara vecină unde s-au născut, atunci a trebuit să intervenim drastic.

Dreptatea, 23 februarie 1933

<<

9.1.1

9.1.2

9.1.3

9.1.4

9.1.5

9.1.6

CUPRINS

9.1.7

9.2.1

9.2.2

9.2.3

9.2.4

9.2.5

9.2.6

>>

© University of Bucharest 2002. All rights reserved.
No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page.
Comments to:Ioan Scurtu
Last update: December 2002
Text editor&Web design:Raluca OVAC