Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu,
ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940
<< |
9.2.6. Situația legală, materială și morală
a profesorilor universitari
Legea din 1937 a introdus și
câteva dispoziții ce precizează obligațiile profesorilor universitari,
mult mai severe în comparație cu cele anterioare. Astfel,
legea interzice profesorilor să exercite și alte funcții sau
profesii în alte localități și îi obligă pe aceștia să-și
aibă domiciliul efectiv în orașul unde și predau. Măsura vizează
mai ales pe așa-numiții profesori ambulanți, adesea avocați
sau medici care, atrași de bogatele posibilități ale capitalei,
își împart astfel timpul. [...]
Situația materială
a profesorilor nu este însă foarte strălucitoare. Crizele
economice de după război și repercusiunile lor financiare
au provocat o scădere vizibilă în ceea ce privește salarizarea
profesorilor, cifrele oferite fiind departe de exigențele
vieții lor de studiu și de poziția lor socială. Iată, pentru
o privire de ansamblu, un tabel cu salariile medii atribuite
diferitelor grade didactice universitare:
FUNCȚIA |
SALARIUL LUNAR Inițial Maxim |
|
Profesor titular |
13.000 lei |
29.500 lei |
Conferențiar |
8.650 lei |
19.150 lei |
Șef de lucrări |
7.800 lei |
17.500 lei |
Asistent |
6.150 lei |
12.500 lei |
Salariul inițial va crește
la fiecare cinci ani cu o gradație de 25%, în așa fel încât
după 25 de ani, se va ajunge la o cifră maximă, crescută cu
aprox. 150% în comparație cu suma inițială.
Cifrele oferite vizează Bucureștiul,
unde, cota este mai ridicată; în
alte centre universitare salariile sunt mai mici cam
cu 8-10%. Ele reprezintă sumele înscrise la buget, la care
se operează reținerile pentru impozite, pensie, etc., în așa
fel încât salariul primit se reduce cam cu 15-20%.
Prin raportare la standardul
de viață, salariile sunt insuficiente; astfel că se caută
o compensație în produsul drepturilor de examen, alte taxe
universitare fiind afectate fondurilor pentru dotare și întreținere
materială a universităților. Acest sistem nu a dat rezultate
satisfăcătoare el favorizând profesorii de la facultăți
cu studenți numeroși facultățile de drept în special în
timp ce pentru marea majoritate a celorlalți fondurile astfel
obținute sunt total insuficiente.
Constantin Kirițescu, Lorganisation
de lenseignement superieur en
Roumanie, Paris,
Imprimeria Polyglote Vuibert, 1938, pp. 29-30
<< | 9.1.1 | 9.1.2 | 9.1.3 | 9.1.4 | 9.1.5 | 9.1.6 |
©
University of Bucharest 2002. All rights reserved. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page. Comments to:Ioan Scurtu Last update: December 2002 Text editor&Web design:Raluca OVAC |