Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu, Georgiana Margareta Scurtu

ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTRE ANII 1918–1940


<<



9.2.6. Situația legală, materială și morală a profesorilor universitari

 

Legea din 1937 a introdus și câteva dispoziții ce precizează obligațiile profesorilor universitari, mult mai severe în comparație cu cele anterioare. Astfel, legea interzice profesorilor să exercite și alte funcții sau profesii în alte localități și îi obligă pe aceștia să-și aibă domiciliul efectiv în orașul unde și predau. Măsura vizează mai ales pe așa-numiții profesori “ambulanți”, adesea avocați sau medici care, atrași de bogatele posibilități ale capitalei, își împart astfel timpul. [...]

Situația materială a profesorilor nu este însă foarte strălucitoare. Crizele economice de după război și repercusiunile lor financiare au provocat o scădere vizibilă în ceea ce privește salarizarea profesorilor, cifrele oferite fiind departe de exigențele vieții lor de studiu și de poziția lor socială. Iată, pentru o privire de ansamblu, un tabel cu salariile medii atribuite diferitelor grade didactice universitare:

 

FUNCȚIA

SALARIUL LUNAR

 Inițial Maxim

Profesor titular

13.000 lei

29.500 lei

Conferențiar

 8.650 lei

19.150 lei

Șef de lucrări

 7.800 lei

17.500 lei

Asistent

 6.150 lei

12.500 lei

 

Salariul inițial va crește la fiecare cinci ani cu o gradație de 25%, în așa fel încât după 25 de ani, se va ajunge la o cifră maximă, crescută cu aprox. 150% în comparație cu suma inițială.

Cifrele oferite vizează Bucureștiul, unde, “cota” este mai ridicată; în  alte centre universitare salariile sunt mai mici cam cu 8-10%. Ele reprezintă sumele înscrise la buget, la care se operează reținerile pentru impozite, pensie, etc., în așa fel încât salariul primit se reduce cam cu 15-20%.

Prin raportare la standardul de viață, salariile sunt insuficiente; astfel că se caută o “compensație” în produsul drepturilor de examen, alte taxe universitare fiind afectate fondurilor pentru dotare și întreținere materială a universităților. Acest sistem nu a dat rezultate satisfăcătoare – el favorizând profesorii de la facultăți cu studenți numeroși – facultățile de drept în special – în timp ce pentru marea majoritate a celorlalți fondurile astfel obținute sunt total insuficiente.

 

Constantin Kirițescu, L’organisation de l’enseignement superieur en Roumanie, Paris, Imprimeria Polyglote Vuibert, 1938, pp. 29-30

 


<< 9.1.1 9.1.2 9.1.3 9.1.4 9.1.5 9.1.6

 



© University of Bucharest 2002. All rights reserved.
No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page.
Comments to:Ioan Scurtu
Last update: December 2002
Text editor&Web design:Raluca OVAC