<< Pagina anterioara | Despre autor | Cuprins | Home | Pagina urmatoare >>

P R E F A Ţ A

În familie, în colectivitãţi, acasã singuri ori la negocieri oamenii transmit idei, gânduri, sentimente, îşi cunosc semenii şi îşi respectã problemele cotidiene comunicând.

Sistem cu ,,intrãri şi ieşiri" comunicarea - înţeleasã ca parte componentã a vieţii psihice, dar şi sociale, de fapt trebuie prezentatã ca necesarã sine que non pentru relaţiile umane.

Prietenia, relaţiile de cuplu, mariajul, interrelaţiile şef-subalterni, profesor/elev-student etc. fac obiectul materialului prezent alãturi de încercarea noastrã de a identifica variabile şi itemi structurali ale comunicãrii, în care pot apare şi tensiuni, încordãri, conflicte.

Deschiderea umanã genericã spre informare, spre cunoaştere se constituie actualmente într-o condiţie obligatorie a surselor de satisfacţie, entuziasm, bucurie, ajutor mutual - fenomen ce deţine în subsidiar o aserţiune extrem de cunoscutã şi de actualã, mai ales în perioade de profunde ,,aşezãri" socio-economice : INFORMAŢIA reprezintã PUTEREA.

Convinşi fiind de complexitatea problemelor legate de comunicare am încercat doar o prezentare succintã a aspectelor importante din interrelaţiile umane privite printr-o radiografiere a componentelor psihofiziologice ale activitãţii de tip comunicativ. Totodatã am prezentat regulile structurate în timp, în situaţii deosebite de comunicare, dar mai ales am propus spre percepere şi înţelegere studenţilor din facultãţile de profil, dar şi de interes larg tip public-relations un set minimal de anatomice secţionãri ale achiziţiilor teoretice şi practice ale activitãţii de negociere.Lucrarea sugereazã posibile ,,chei" în domeniul larg al comunicãrii, în ideea consolidãrii sãnãtãţii mentale, ,,chei" în metodica de interrelaţionare în spaţii culturale şi tradiţii diferite ca şi grile de evaluare-autoevaluare într-un efort de exercitare a legãturilor în familie, în activitatea profesionalã, în negocieri, în prietenie.

Pentru a veni în sprijinul celor care lucreazã cu publicul, pentru viitorii specialişti în comunicare, pentru viitorii dascãli ori manageri, pentru perceperea interrelaţiilor din presã etc. sperãm sã fi reuşit sã dãm un ajutor simbolic pentru a nu inventa bariere de izolare, ori de singurãtate.

Eforturile de adunare şi selectare a materialelor din ce în ce mai numeroase, în lumea ştiinţificã şi nu numai, au fost considerabile, dar ele au fost concretizate datoritã feed-back-ului permanent, pe care îl realizãm cu studenţii de la facultãţile Universitãţii din Bucureşti. De aceea, acestora ţin sã le mulţumesc.

In activitatea cadrelor didactice, a dascãlilor care lucreazã în învãţãmântul universitar, fiind şi cazul autoarei, sunt momente când sprijinul Universitãţii devine hotãrâtor. Am fost onoratã şi de aceastã datã sã primesc direct sau indirect susţinerea moralã atât de necesarã din partea Conducerii Universitãţii din Bucureşti şi a Facultãţii de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei.

In acelaşi timp, acest material nu ar fi prins contur dacã nu aş fi fost încurajatã de decanatul Facultãţii de Litere al Universitãţii.

Nu pot sã nu menţionez munca de migalã şi de rãspundere pe care a efectuat-o constant tânãra doctorand Mirela Zivari, cãreia îi mulţumesc şi pe aceastã cale, participând, parţial, la elaborarea unor paragrafe, capitole din lucrare ca şi la tehnoredactare.

Fie cã interrelaţiile noastre cu tânãra generaţie - dornicã de cunoaştere şi afirmare în plan profesional sã primeascã încã un crampei din experienţa adunatã în timp şi sã contribuie efectiv la creşterea ei.

Autoarea