<< Pagina anterioara | Despre autor | Cuprins | Home | Pagina urmatoare >>

SURSE EXTERNE PENTRU COMUNICAREA UMANÃ

Faptul cã omul poate contribui personal la orice situaţie de comunicare este un lucru deosebit. El are idei, sentimente, o valoare ca om şi reacţii, rãspunsuri senzoriale, motrice pe care le scoate la ivealã în momentul în care simte cã e bine sã efectueze o acţiune, sã ia o decizie.

În timp ce pentru marea majoritate a situaţiilor de comunicare existã o componentã personalã, mare parte din ceea ce spune subiectul va trece dincolo de personalitatea sã. Foloseşte în conversaţie informaţii pe care le-a obţinut de la alţii. Când discutã politicã împreunã cu un prieten, se poate referi la ceva citit în ziar, la comentarii fãcute de alţii în prezenţa sã, sau la o discuţie auzitã la radio. La serviciu, când are de fãcut un raport de activitate poate sã expunã informaţii adunate de la colegi.

Când vorbeşte despre ideea ca o femeie sã aibã un loc de muncã, egal cu al bãrbatului, poate sã-şi susţinã argumentele cu ajutorul unor articole citite sau din experienţa altora. Începe cu sine - cu ceea ce gândeşte, simte şi ştie. Apoi îşi depãşeşte experienţa personalã îmbogãţind-o cu idei de la alţii, cu surse externe.

Scopul acestui paragraf este sã ne ajute sã descoperim bogãţia de informaţii din jurul nostru, informaţie care reprezintã un conţinut potenţial pentru comunicare şi sã ne încurajeze, sã continuãm şi sã ne extindem sursele de informaţii.

Informaţia luatã din surse externe devine mijloc de comunicare. Ascultã-te dar ascultã şi de alţii. Încearcã sã utilizezi formulãri ca: "Dl profesor a spus azi în clasã …" sau "Un hipnotizator în spectacolul lui a spus cã va …" sau "Autorii cãrţii «Cãsãtorie liberã» considerã cã …".

Sugestii:

Scrieţi patru comentarii pe care le-aţi fãcut recent sau pe care le-aţi auzit şi care menţioneazã o a treia persoanã ca sursã de referinţã.

...........................................................................................................

...........................................................................................................

...........................................................................................................

Surse externe vã pot furniza foarte multe tipuri de informaţii, incluzând fapte, realitãţi, adevãruri, exemple, opinii, idei şi sentimente.

* Realitatea este o informaţie incontestabilã de genul "Filmul începe la ora 8", "Primul semestru se terminã pe 20 decembrie", "La magazinul lui Matache se vinde carne de vitã". Realitãţile sunt verificabile.

Sugestii:

Ascultã-te pe tine însuţi. Ce adevãruri (realitãţi - fapte) ai transmis altora, realitãţi ce tu însuţi le-ai aflat din surse externe? Noteazã-le mai jos, consemnând şi sursa.

...........................................................................................................

...........................................................................................................

...........................................................................................................

* Povestirea face parte în mod natural din comunicarea zilnicã. Ascultã poveştile pe care le spui despre alţii. De asemenea, fii atent la povestirile pe care unii oameni le spun despre alţii. Descrie pe scurt trei astfel de povestiri ("I-am spus unui prieten o povestire despre vremea când tata îşi cãuta de lucru").

* Studiul de caz tinde sã facã parte din viaţa noastrã profesionalã. De exemplu, un reprezentant sindical încercând sã selec teze noi membri ar putea prezenta studiul de caz al unui muncitor particular care a beneficiat de susţinerea colectivului. O persoanã care cere mãrirea de salariu pentru unul dintre muncitori ar putea da exemplul activitãţii persoanei respective în acel post din perioada când aceasta a fost concediatã pânã în momentul respectiv.

Sugestii:

Puteţi sã vã gândiţi la unul din momentele în care dv. aţi fost subiectul unui studiu de caz ori aţi prezentat cazul altcuiva? Descrieţi-l la exemplul de deprindere a intercomunicãrii.

...........................................................................................................

...........................................................................................................

...........................................................................................................

* Discutând conţinutul de idei cu alţii, îi folosiţi pe ceilalţi sã vã ajute în clarificarea gândurilor, sã vã ofere noi puncte de vedere şi sã vã ajute sã vã desfãşuraţi ideile în continuare. Nu aveţi în vedere o luptã, ci încercaţi sã împãrtãşiţi şi altora modul propriu de a privi astfel încât amândoi sã fiţi câştigãtori în aceastã interacţiune.

* Discutarea de opinii începe de obicei prin afirmaţii care indicã faptul cã nu a fost luatã încã decizia finalã, cã nu v-aţi format încã o opinie de neclintit. Apreciaţi aceste afirmaţii astfel: "Ştii, încep sã cred cã a te cãsãtori nu mai e de nici un folos", "Nu înţeleg ce-or fi vãzând ai mei în meditaţie. Cred cã e pierdere de timp", "De ce or fi vrând cu toţii sã-I voteze pe Republicani anul acesta? Nu e oare numai un necaz în plus?".

Afirmaţiile exprimând nehotãrâre încurajeazã de obicei explorãrile ulterioare.

Sugestii:

Ce idei aţi urmãrit împreunã cu alţii în ultimele zile?

Scrieţi câteva dintre acestea pentru exerciţiul propus de comunicare.

...........................................................................................................

...........................................................................................................

...........................................................................................................

Sugestii:

Discutând aceste idei, v-aţi referit şi la opiniile altora? Pentru fiecare idee înscrisã mai sus, se înregistreazã şi informaţii utilizate în discuţie, informaţii culese din surse externe: un articol de ziar, o conversaţie cu un prieten, o carte.

Menţionaţi corect informaţia şi sursa.

...........................................................................................................

...........................................................................................................

...........................................................................................................

* Sentimente

Sentimentele celorlalţi, ca şi ideile lor, pot deveni subiect de comunicare. De exemplu, vorbind cu o persoanã recent divorţatã, ai putea face comentariul: "Ar trebui sã citiţi «O femeie singurã»". Autorul vorbeşte despre frica şi singurãtatea prin care aceasta a trecut când a trebuit sã ţinã tot menajul singurã. Apoi ne spune cum s-a împãcat cu aceste sentimente. Cred cã veţi gãsi felul ei de a fi relaxant şi în stare sã vã ajute. Sau, într-o discuţie meditativã despre a trãi împreunã cu cineva şi a fi cãsãtorit, aţi putea sã vã referiţi la experienţa unui prieten într-un astfel de comentariu: "Radu a convieţuit cu Paula înainte de cãsãtorie. El spune cã e o diferenţã considerabilã, cã fiind cãsãtorit are un sentiment de securitate pe care nu l-a simţit niciodatã pânã atunci. De asemenea, pare a fi mult mai legat de Paula. Se pare cã se simte într-adevãr responsabil pentru fericirea ei". Trecând de bariera propriei experienţe, poţi vorbi cu sensibilitate şi spirit de observaţie despre sentimente pe care nu le-ai avut niciodatã.

Sugestii:

Gândiţi-vã la conversaţiile mai recente.

V-aţi referit vreodatã la sentimentele unei alte persoane?

Daţi trei exemple pe care vi le amintiţi.

* Conversaţia sau prezentarea formalã

Ce se întâmplã când nu mai avem nimic de zis într-o convorbire? Trebuie îndemânare pentru a încheia o conversaţie sau o prezentare în mod frumos, elegant ca şi atunci când începem o conversaţie, primul pas este sã ne dãm seama ce vrem de la ascultãtori. Respectiva apreciere ne va sugera în ce mod trebuie sã încheiem.

Dacã dorim un rãspuns imediat (un sfat, reacţii la o propunere, un acord) putem încheia sugerând un feed-back: pui o întrebare, propui un vot, dai o listã la semnat. Dacã nu vrei decât ca ceilalţi sã plece cu un bagaj de cunoştinţe, poţi sã termini cu un rezumat al ideilor principale. Dacã vrei sã dai un sfat ascultãtorilor, poţi sã închei cu o reluare a argumentelor urmatã de o concluzie puternicã trasã din prezentare ( ex.: "Marea majoritate a cazurilor de moarte este cauzatã de fum şi nu de flãcãri; cea mai mare parte a cazurilor de intoxicare se întâmplã noaptea în timpul somnului; mare parte a morţilor au drept cauzã panica". "Un sistem de detectare a fumului ne avertizeazã de la prima apariţie a focului şi ne dã timp sã ne adãpostim. De aceea, vã sfãtuiesc sã cumpãraţi chiar azi un astfel de sistem de alarmã").

Sugestii:

Subiectul va decide sã încheie conversaţia sau prezentarea în mod ferm. Încearcã menţinerea unui ritm susţinut - sã laţi gândurile şi vocea sã se stingã într-o şoaptã, - ori poţi sã închei abrupt, în stilul "Asta-I tot, bãieţi!".

Când termini o conversaţie normalã, între cunoscuţi, îţi trebuie aceeaşi pricepere, abilitate.

Cum termini o convorbire telefonicã? Spunând brusc: "Ei, acum trebuie sã plec. Te sun mai târziu", sau încerci sã o "dregi" spunând ceva de genul "Dragã F., îţi mulţumesc cã ai stat sã-mi asculţi necazurile în noaptea asta. Într-adevãr mi-ai fost de ajutor. Voi face cum mi-ai spus. Voi vorbi mâine cu instructorul şi îi voi cere o amânare. Te sun mâine şi-ţi spun ce-am rezolvat".

Profesorii se opresc brusc la sfârşitul orei sau încearcã sã facã un rezumat cu ceea ce s-a rezolvat în timpul lecţiei şi prezintã programul pentru ora urmãtoare?

Când vã duceţi la psiholog, la doctor, la un potenţial patron, cum vã sugereazã cã întâlnirea a luat sfârşit? Psihologul spune oare: "Gata?". Cum are loc despãrţirea? "Ştiţi când veţi mai vedea respectiva persoanã?".

Se spune cã pentru a termina o conversaţie sau o prezentare îţi trebuie puţinã agresivitate^[1]. Trebuie sã fii gata sã întrerupi relaţia verbalã, sã fii concis. Astfel, vei lãsa puncte nerezolvate.

Trebuie sã-ţi aduni curajul şi energia sã faci ultimul pas: sã termini prezentarea şi conversaţia astfel încât atât tu cât şi ascultãtorii sã ştie ce ai încercat sã rezolvi şi ce se va întâmpla mai departe.

Ca atare, credem cã pentru a te exprima bine îţi trebuie pregãtire, capacitate în concentrare şi experienţã practicã pentru ca sã poţi lua în mod constant decizii despre ce şi cum ai vrea sã spui ceea ce ai de transmis.

Dacã ai putea sã-ţi formezi un plan foarte clar în minte (înainte de a deschide gura) existã şansa ca ideile sã curgã fluent.

Pe de altã parte, dacã încã din start eşti confuz, probabil cã vei deveni agitat şi nervos încercând sã-ţi prezinţi ideile. Planificând mental ideile şi sentimentele comunicarea va deveni mai lejerã şi mai eficientã.

Sugestii:

Urmãtoarele activitãţi pe care vi le sugerãm pot fi desfãşurate în afara orelor de program. Cu aprobarea profesorului, familiei, şefului de birou etc., alegeţi pe cele mai interesante şi mai folositoare.

# Duceţi-vã la o petrecere, la o şcoalã, facultate, discotecã etc., sau oriunde oamenii se întâlnesc pentru prima oarã. Ascultaţi cum îşi încep conversaţia. Faceţi o listã cu "moduri de începere a unei conversaţii". Confruntaţi aceastã listã cu cele ale colegilor, separându-le pe acelea care sunt eficiente şi de ce şi care credeţi cã sunt ineficiente şi de ce.

# Priviţi o emisiune de varietãţi. Observaţi cum îşi încheie programul fiecare actor. Face o plecãciune? Îşi ridicã braţele? Spune "mulţumesc"? Terminã cu un cuvânt de bun rãmas sau se retrage treptat.

Pregãtiţi o scurtã prezentare cu titlul "Cum sã-ţi iei rãmas bun cu tact?".

# Priviţi o conversaţie la televizor. Ascultaţi cum gazdele îşi prezintã oaspeţii. Cum încep conversaţia şi cum trec de la un oaspete la altul.

Alcãtuiţi o listã cu tehnicile observate. Gãsiţi un mijloc, un criteriu de a le organiza şi categorisi în cadrul unei prezentãri clare şi concise.

# Observaţi-vã profesorii, şefii din cadrul activitãţii profesionale.

Cum folosesc gesturile sau mişcarea pentru a ilustra sau a sublinia ceea ce vor sã spunã? Folosesc materiale vizuale?

Pregãtiţi o scurtã prezentare cu titlul "Tehnici non-verbale care sporesc efectul unei activitãţi".

Fiţi atenţi la modul când voi înşivã folosiţi tehnicile non-verbale.

# Urmãriţi o demonstraţie de tipul "Cum sã …?" (o demonstraţie cu prezentarea unei reţete de bucãtãrie, o lecţie de yoga la TV etc.). Oare fiecare pas urmeazã în mod logic? Au existat momente de nelãmurire? De ce?

Scrieţi o scurtã evaluare a eficacitãţii demonstraţiei.

# Pregãtiţi o scurtã prezentare în care comunicaţi cuiva cum sã facã ceva (cum sã replanteze plantele, cum sã ia pulsul). Sau, explicaţi ceva ce ţineţi neapãrat ca ceilalţi sã priceapã (cum ajungã "sã fii meditativ", ce înseamnã "analiza tranzacţionalã" etc.).

Construiţi cel puţin trei aspecte pentru a vedea reacţia ascultãtorului.

Citiţi-vã prezentarea în faţa colegilor.

# Vorbiţi colegilor despre o decizie importantã recentã. Fiţi atenţi la modul cum selectaţi punctele pe care vreţi sã le atingeţi şi cum le organizaţi. Pentru obişnuinţã, înainte de prezentare verificaţi şirul gândurilor, al ideilor.

8.1. Explorarea carierei profesionale ca sursã de intercomunicare

Activitãţile sugerate sunt destinate sã vã ajute sã exploraţi relaţia dintre priceperile avute în vedere şi profesii variate. Selectaţi-le pe cele mai interesante şi mai folositoare.

Sugestii:

# Descoperiţi cum sunt asamblate reportajele de ştiri (priviţi ştirile nopţii în mai multe rânduri, intervievaţi pe cineva de la postul de radio local sau de la staţia TV, vorbiţi cu studenţii de la Departamentul Ştiri din Facultatea de Jurnalisticã sau de la o altã facultate apropiatã, şi/sau împrumutaţi cãrţi de la bibliotecã.

Pregãtiţi o scurtã prezentare pentru colegi, intitulatã: "Cum se realizeazã un reportaj de ştiri?".

# Observaţi (şi dacã este posibil, vorbiţi cu oricare dintre urmãtorii: şeful unui restaurant, o stewardesã ori un steward, un recepţioner.

Cum întâmpinã pasagerii, clienţii? Cum încearcã sã reţinã numele oamenilor? Au fraze standard folosite tot timpul? Cum încearcã sã-i facã pe clienţi sã se simtã bine?

Scrieţi un paragraf în care sã vã rezumaţi observaţiile.

# Gãsiţi materiale în care se aflã interviuri pentru un post (citiţi în cãrţi, vorbiţi cu un director de personal, de exemplu). Ce sfaturi gãsiţi despre modul cum sã începi un interviu, cum sã prezinţi o informaţie despre tine însuţi în mod clar, eficient, şi cum sã închei în mod elegant interviul?

Spuneţi colegilor ce aţi remarcat. Sau gãsiţi un partener pentru a prezenta o glumã-interviu în faţa colegilor de facultate.

# Vorbiţi cu cineva care practicã designul (duceţi-vã la Departamentul Artã din facultate sau consultaţi cartea de telefon pentru a gãsi informaţii despre specialişti graficieni). Ce principi de organizare urmãreşte aceastã persoanã când aranjeazã materialul? Aceste principii, sunt ele similare sau diferite de cele ale organizãrii ideilor?

Desenaţi un poster care înfãţişeazã principiile esenţiale în design şi arãtaţi-le colegilor.

# Vorbiţi cu bibliotecarul facultãţii sau al bibliotecii orãşeneşti despre cum e aranjatã biblioteca. Ce principii de organizare urmãreşte? Realizaţi o diagramã a bibliotecii şi prezentaţi-o colegilor, explicând ce, cum şi de ce este aşa organizatã.

# Vorbiţi cu managerul unui super-magazin despre modul cum aranjeazã mâncarea în rafturi. Cum decide organizarea?

Explicaţi colegilor cum este organizat un magazin (spune-i cum sunt grupate mãrfurile, ce vedeţi mai întâi când intraţi în magazin etc.).

# Aflaţi cum decide un arhitect privind forma unei case. De ce sunt camerele aranjate într-un anumit mod?

Faceţi o listã de întrebãri pe care arhitecţii şi le pun înainte de a se hotãrî asupra designului unei case, şi discutaţi lista împreunã cu prietenii şi colegii pentru a încerca un pattern mental de depistare a structurãrii gândirii şi ulterior pentru a beneficia de o comunicare eficientã.

O serie de activitãţi sunt proiectate pentru a vã da şansa sã priviţi cariera profesionalã drept relaţie în dinamicã.

Selectaţi cele mai interesante şi utile activitãţi profesionale.

Sugestii:

# Vorbiţi cu persoane care sunt în activitate profesionalã. Discutaţi despre modul în care funcţionarii, colegii îi ajutã sã aibã încredere în ei înşişi şi în munca lor.

Li se dau sporuri de salariu? Sunt promovaţi pe scarã ierarhicã? Primesc prime? Se fac periodic evaluãri?

Rezumaţi concluziile în câteva rânduri.

# Vorbiţi cu instructori: un profesor, un pilot care îi antreneazã pe alţii, o asistentã şefã etc.

Cum îşi învaţã studenţii, subordonaţii, colegii astfel încât aceştia sã deprindã şi ei tainele meseriei? Se poate ca ei sã fie puşi în situaţia sã observe şi abia ulterior sã lucreze sub supraveghere.

Alcãtuiţi un set de "puncte de sprijin" în construirea independenţei personale. Oferiţi câte un exemplar colegilor şi discutaţi punctele de sprijin împreunã.

# Vorbiţi cu unii din prietenii voştri care au vechime apreciabilã în muncã despre modul în care pot fi evitate conflictele la locul de muncã.

Existã o cutie pentru sugestii? Se fac întâlniri periodice în care oamenii îşi expun problemele? Şefii le ascultã doleanţele?

Întrebaţi prietenii care sunt cele mai bune metode pentru rezolvarea conflictelor. Ce vã sugereazã ei?

Scrieţi unui Departament de control fictiv sugerând o metodã specificã de rezolvare a conflictelor.

Unii autori consacraţi^[2] afirmã: "Dupã cum te descurci în postura de comunicator se vede şi câte ţeluri ai în viaţã, la câte cursuri eşti înscris, ce profesii ai avut, ce speranţe de viitori ai, ce oameni ţi-au fost prieteni, ce tip de persoanã ai decis sã ceri în cãsãtorie". Prin aceastã parte a materialului nostru ţi s-a cerut sã priveşte îndeaproape la tine şi la ceilalţi, sã identifici ce vrei şi de ce ai nevoie în procesul comunicãrii cu ceilalţi, şi sã te angajezi în activitãţi variate care sã te ajute sã-ţi îmbunãtãţeşti capacitatea de a comunica. Sperãm sã închei acest exerciţiu cu mai multã încredere în tine ca persoanã care comunicã, cu un mai mare simţ al controlului asupra "destinului" în diverse situaţii de tip comunicativ, şi cu o mai bunã apreciere a complexitãţii în procesul comunicãrii umane.

Sperãm cã şi dupã ce va trece mult timp de la parcurgerea materialului, veţi continua sã apreciaţi satisfacţia personalã şi beneficiile care se pot trage din comunicarea efectivã.

La fel, cã nu veţi pregeta niciodatã sã încercaţi sã vã exprimaţi sau sã ascultaţi şi sã rãspundeţi celorlalţi. Dacã apreciaţi în mod real felul cum comunici - dacã într-adevãr vreţi ca oamenii sã înţeleagã ce vreţi sã spuneţi; dacã vã intereseazã într-adevãr oamenii şi ce vor ei sã spunã - atunci veţi afla efortul, concentrarea şi riscul pe care îl presupune şi pe care îl meritã o comunicare eficientã.

Sugestii:

# Timp de o sãptãmânã citiţi articolele cu sfaturi dintr-un ziar cunoscut. Câte dintre rãspunsurile la scrisori sugereazã schimbãri specifice în comportament ca mod de a analiza problemele? Câte probleme par a fi în legãturã cu nevoile (interacţiunii) personale: adeziune, afectivitate, control, dezvãluirea sinelui; câte articole despre independenţã şi egalitate? Selectaţi 3 scrisori şi rãspunsuri care vã intereseazã, citiţi-le în faţa colegilor şi discutaţi despre nevoile ascunse în spatele problemei şi eficacitatea soluţiilor sugerate.

# Vorbiţi cu cel puţin 6 persoane despre motivele terminãrii unei relaţii: pãrãsirea unui post, terminarea unei relaţii romantice, plecarea de acasã, încheierea unei prietenii, abandonarea şcolii, schimbarea psihologului.

Care dintre motivele menţionate par sã aibã legãturã cu nevoile interpersonale şi cu problemele de comunicare? Rezumaţi descoperirile voastre şi prezentaţi concluziile în faţa colegilor de facultate, de birou etc.

# Fiţi atenţi la ce cred ceilalţi despre cãsãtorie, prietenie, dragoste.

Cãutaţi poezii, felicitãri, cãrţi, benzi comice, tratate de filosofie şi psihologie. Selectaţi trei afirmaţii despre prietenie, dragoste sau cãsãtorie şi prezentaţi-le colegilor. Comparaţi aceste afirmaţii cu informaţiile teoretice despre "relaţii satisfãcãtoare".

# Intervievaţi persoane care trãiesc în azilul de bãtrâni. Vorbiţi-le despre pierderea senzaţiei de utilitate şi pierderea independenţei la bãtrâneţe.

Aflaţi cum luptã ei sã-şi pãstreze independenţa? Ce se întâmplã când devin mai puţin independenţi? Ce fel de relaţii au cu ceilalţi?

Discutaţi ceea ce aţi obţinut cu alte persoane apropiate.

# Citiţi una din cãrţile "Jean Cristophe" de R.Rolland, "Tom Jones" de Fiedling, "Hiroshima - mon amour" de Simone de Beauvoire. Într-o expunere oralã sau scrisã expuneţi liniile directoare ale autorilor în ceea ce priveşte dragostea, sacrificiul, prietenia în lumina caracteristicilor unei relaţii complete a unei intercomunicãri.

# Parcurgeţi: "Doamna Bovary" de G.Flaubertg, "Romeo şi Juieta" de W.Shakespeare, "Don quijote de la Mancha" de M.Cervantes, "Anna Karenina" de L.N.Tolstoi. Rezumaţi principalele idei într-o listã de linii directoare pentru lupta dintre bine şi rãu, pentru ideea de sacrificiu, pentru emblema femeii cu atitudini diferite. Discutaţi aceste puncte principale cu prietenii, cu colegi, comparându-le cu sugestiile proprii.

# Citiţi una din operele "Faust" de Goethe, "Casa inimilor sfãrâmate" de G.B.Shaw sau "Sonata Kreutzer" de Tolstoi.

Subliniaţi ideile importante din aceste cãrţi şi alcãtuiţi o listã cu modalitãţile care ne aratã cã cineva se preocupã de succesele, insuccesele, reuşitele, dezamãgirile şi bucuriile noastre - se preocupã de soarta unei persoane. Când e cazul, dacã puteţi "traduceţi" ideile abstracte în acţiuni şi fapte prin care ne dãm seama cã o persoanã ţine la alta.