Teste de personalitate şi de adaptare

Unul dintre primele teste considerat că investighează personalitatea este testul R. S. Woodworth (inventarul multifazic de personalitate). A fost intens folosit în timpul primului război mondial, în Europa, pentru depistarea persoanelor cu anomalii psihice din rândul trupelor ce mergeau pe front. Prima dată a fost aplicat în 1917. Deşi are o vechime considerabilă, deşi complexitatea schimbărilor în societate, cultură, tradiţii, atitudini este uriaşă, fiind facil de administrat şi interpretat, el este în continuare mult utilizat.

Chestionarul Cornell Index a fost alcătuit de un grup de psihologi şi psihiatri de la Universitatea Cornell. A fost elaborat în timpul celui de-al doilea război mondial. Itemii chestionarului au fost centraţi pe sentimentele de frică, anxietate, modificări anormale de dispoziţie, sensibilitate accentuată, neîncredere excesivă, ipohondrie, reacţii psihosomatice etc.

Chestionarul are 101 atemi. Se introduc pe parcursul folosirii testului câteva întrebări de blocaj. Răspunsurile nefavorabile la întrebările de blocaj induc (indiferent de modul de completare la celelalte întrebări) necesitatea unui examen psihiatric mai complex. Metoda este utilă, mai ales în situaţiile de triere a persoanelor cu tulburări somato-psihice sau psiho-somatice de urgenţă. Chestionarul s-a elaborat, mai ales, pentru bărbaţi. A fost folosit preferenţial în Franţa.

• Chestionarul de personalitate al lui Thurstone are funcţii psihodiagnostice, de asemenea, complexe prin cei 140 itemi pe care îi formulează. Se referă la 7 trăsături: (A) activism, rapiditate, rapidităţi în activităţile curente, (V) rigurozitate evidentă şi în aspectul corporal general (musculatura scheletului etc.), (I) impulsivitate în luarea şi realizarea deciziilor, (D) dominanţă, prezenţă şi prestanţă, însuşiri active care îl impun ca lider, (E) stabilitate emoţională, (S) sociabilitate, R) flexibilitate. Trăsăturile de mai sus au grade de evaluare, fapt ce permite alcătuirea unui profil psihologic complex al personalităţii.

• Proba Bernreuter Personality Inventory are ca obiectiv diagnosticarea de tendinţe nevrotice, trăsături de autosatisfacţie, autoeficienţă, trăsături de intra- şi extraversie, încredere în sine şi sociabilitate. Are 125 de itemi.

• Chestionarul lui C. Rogers, denumit “Money Problem Check list”, este foarte mult folosit. Se referă la probleme de adaptare economică mai complexă, privind şi cunoaşterea valorizării prin monede a preţurilor.

• Scala Guttman L. Scala se referă la analiza atitudinilor faţă de rasism şi solicită aranjarea în ordine ierarhică şi corectă a atitudinilor în astfel de probleme. Problema rasismului începe să aibă o tendinţă de democratizare în viaţa socială modernă, dar şi de manifestări sociale violente, nu numai în opinii.

• Scala de atitudini a lui O. Klineberg. Diferenţiază 5 caracteristici ale atitudinilor, precum: direcţia (exprimată în însuşirea de a opta pentru o opinie sau alta), gradul (caracteristicile generalizării atitudinii respective), intensitatea (priveşte nivelul până la care atitudinea respectivă este importantă), coerenţa (se referă la corelaţia dintre atitudinea exprimată şi conduita de fiecare zi), eficacitatea (spontaneitatea atitudinii care se pune în evidenţă).

• Scala Alain Sarton solicită evaluarea sănătăţii, atitudinile faţă de satisfacţiile imediate, faţă de bani, faţă de prestigiul social şi faţă de muncă. Subiectul trebuie să opteze din 3 variante posibile.

• Scala de atitudini Bogardus a fost efectuată de Emery Bogardus, îmbunătăţită de câteva ori în 10 ani, şi din nou restantă după 1982. Scala măsoară atitudinile faţă de diferite grupuri, etnii, religii şi popoare.

• Testul de aspiraţii Dembo este un test de atitudini faţă de propriile posibilităţi şi performanţe. Se prezintă subiectului mai multe foi cu sarcini spre rezolvare a diferitelor secvenţe care solicită unele performanţe. Într-o primă fază, subiectul este solicitat să privească motivele primei secvenţe a testului ce i se oferă spre rezolvare şi să evalueze dacă va putea să rezolve sarcina şi în cât timp. Se notează cotaţiile subiectului şi apoi se cronometrează rezolvarea şi timpul de reacţie. I se aduce la cunoştinţă subiectului rezolvarea din punctul de vedere al corectitudinii şi al timpului. Urmează a doua etapă similară, apoi a treia. De fapt, prin această strategie de testare se sondează atât performanţele efective, cât şi aspiraţiile solicitate. Ele reprezintă o evaluare a propriilor performanţe potenţiale şi ajustarea lor pe parcursul întregului test. Este un test final care arată mai ales atitudinile faţă de sine ale subiectului (apud Ursula Şchiopu, 2002).

Menţionăm faptul că în literatura psihodiagnostică există o multitudine de chestionare de interese, de opinii, de tip emoţional. Ele evidenţiază, în fond, atitudini şi ajută specialistul în completarea diagnostică a unui caz.

În România a fost tradusă versiunea franceză de către C. Zahirnic versiune prelucrată. Există 3 variante, A, B şi C, relativ similare. Chestionarul se remarcă prin densitate. Are 187 de itemi cu răspunsuri la alegere.

În testul PF16, Cattell a prezentat 16 factori de personalitate cărora le-a implicat 2 feluri de dominaţii factoriale: factori manifeşti (conştienţi) şi factori voalaţi (inconştienţi). Aspectul acestui test implică o optică multifazică în care este implicată inteligenţa.

Pentru un profil de personalitate normală dar şi în cazul celor cu unele tendinţe patologice, proba este eficientă. Redăm notarea folosită de autor.

Etalon 16 P.F.

Profil 16 P.F. (R. B. Cattell)

• Nu putem ignora din aceste restrânse prezentări chestionarul de temperament al lui Gh. Zapan (1897-1976), psiholog român care a efectuat modele experimentale şi chestionare privind aptitudinile şi interesele elevilor pentru diferite profesii (şofer, strungar, dactilografă etc.). A publicat, de asemenea, un studiu privind “Sistemul temperamental şi diagnosticarea lui” în Revista de psihologie 3, 1974.

• C.P.I. – Inventarul de personalitate California.

Scalele inventarului utilizate iniţial au fost următoarele: 1. Do = dominanţă, 45 itemi; 2. Cs = capacitate de statut; 3. Sy = sociabilitate, 30 itemi; 4. SP = prezenţă socială, 56 itemi; 5. SA = acceptanţă de sine, 34 itemi; 6. WB = bunăstare personală, 44 itemi; 7. RE = responsabilitate,42 itemi; 8. SO = socializare, 54 itemi; 9. SC = autocontrol; 10. TO = toleranţă, 35 itemi; 11. GI = impresie bună, 40 itemi; 12. CM = spirit de comunitate, 28 itemi; 13. AC = conformism, 38 itemi; 14. AI = realizare prin independenţă, 32 itemi; 15. IE = eficienţă intelectuală, 52 itemi; 16. PY = simţ psihologic; 17. FX = flexibilitate, 22 itemi; 18. FE = feminitate, 38 itemi.

Inventarul conceput iniţial la Berkeley – California, de către Gough în 1956 şi-a propus folosirea lui în practica diagnostică. Autorul a împărţit cele 18 scale în 4 grupe de semnificaţii psihologice:

1.    dimensiunile personalităţii,

2.    opţiuni valorice şi maturitate interrelaţională,

3.    nivel motivaţional,

4.    stilul personal.

Studiul comportamentului şi a reactivităţii umane a fost scopul pentru care C.P.I. sondează interrelaţiile sociale preferate celor anormale. Acest studiu rezultă din cunoaşterea unor itemi sistematizaţi în 26 de rubrici. Acestea sunt următoarele: 1. starea generală a sănătăţii (9 itemi); 2. simptome neurologice generale (19 itemi); 3. nervii cranieni (11 itemi); 4. motricitate şi coordonare (6 itemi); 5. sensibilitate (5 itemi); 6. sistemul vaso-motor, tulburări trofice, limbaj, organe de secreţie (10 itemi); 7. sistemul cardio-respirator (5 itemi); 8. sistemul gastro-intestinal (11 itemi); 9. sistemul genito-urinar (5 itemi); 10. obiceiuri (19 itemi); 11. familia şi viaţa conjugală (28 de itemi); 12. profesiunea (18 itemi); 13. educaţia (12 itemi); 14. viaţa sexuală (16 itemi); 15. religie (19 itemi); 16. politică – lege – ordine (46 de itemi); 17. comportament social (72 de itemi); 18. afectivitate – depresiune (32 de itemi); 19. afectivitate – manie (24 de itemi); 20. tendinţe obsesive şi constrângere (15 itemi); 21. idei delirante, halucinaţii, iluzii, tendinţe interpretative (31 de itemi); 22. fobii (29 de itemi); 23. tendinţe sadice şi masochiste (7 itemi); 24. morală (33 de itemi); 25. masculinitate şi feminitate (55 itemi); 26. tendinţe ale subiectului de a se arăta într-o lumină neverosimilă (15 itemi). La acestea se adaugă 9 scale clinice: aspecte hipocondrice, depresii, isterie, personalitate psihopată, masculinitate-feminitate, paranoia, psihastenie, schizofrenie şi hipomanie. În versiunile din deceniile de după 1960 au fost îmbunătăţite alte scale privind sindroame psihice clinice, care, de fapt, toate posedă o semnificaţie şi în domeniul normal. Testul s-a efectuat pentru a fi aplicat de la 16 la 55 de ani, pentru ambele sexe. A fost etalonat iniţial pe 700 de persoane din populaţia Statului Minnesota, dar şi pe vizitatori din S.U.A.: 250 de cursanţi pregătiţi pentru Universitate, grupe sociale de muncitori, dar şi bolnavi de TBC şi de epilepsie.

• Chestionarul de personalitate Freiburg este un chestionar multifazic, factorialist, elaborat de Fahrenberg Selg Hampel (1978). Are 12 scale (în total 212 itemi). Există o serie de variante prescurtate. Scalele au saturaţii în diferite structuri, mai mult din domeniul afectivităţii şi a tendinţelor de tulburări ce se pot structura.

FPI 1 pune în evidenţă: nervozitate, tulburări psihosomatice (34 de itemi), dar şi tulburări şi stări generale proaste, insomnii, oboseală stagnantă, instabilitate, nelinişti, sensibilitate crescută la stimuli puternici şi meteosensibilitate.

FPI 2 pune în evidenţă agresivitate, imaturitate afectivă (26 de itemi), la care se adaugă dispoziţii şi stări de agresiune corporală, verbală sau imaginară, reacţii negative, impulsivitate, tendinţe sadice, lipsă de control, nevoie intensă de schimbare, vulgaritate, glume proaste şi tendinţe spre exaltare.

FPI 3. Depresie, nesiguranţă (228 de itemi), proastă dispoziţie generală, momente numeroase de epuizare, nemulţumire, anxietate, nelinişte, ca şi cum ar trebui să se întâmple ceva periculos, sentimente de gol interior şi apatie, nemulţumire, concentrare redusă aproape permanentă.

FPI 4. Emotivitate, frustrare (20 de itemi), stări de iritabilitate, tensiuni, susceptibilitate, toleranţă scăzută la frustrări, nerăbdare, nelinişte, tendinţe de iritabilitate urmate de agresivitate şi furie, acţiuni şi stări afective adesea violente.

FPI 5. Sociabilitate (16 itemi). Tendinţe de a stabili contacte, cunoştinţe şi prieteni cât mai mulţi, vioiciune, activism, tendinţe de a fi comunicativ, întreprinzător, vorbăreţ şi prompt în replici.

FPI 6. Sânge rece, calm, încredere în sine (20 de itemi), iritabilitate, tendinţe de a fi decepţionat, susceptibil decepţionat cu uşurinţă, tendinţe de a se simţi deranjat şi pus în încurcături, îngrijorări, preferinţe de a rămâne în aşteptare, când trebuie să decidă ceva (deci amână), pesimism şi descurajare frecvente.

FPI 7. Tendinţe de dominare, agresivitate, reactivitate, agresivitate (20 de itemi). Acte de agresiune fizică, verbală sau imaginară, capacitate de a-şi impune interesele proprii, egocentrism, atitudini de suspiciune şi de neîncredere în ceilalţi, conduite şi gândire autoritară, conformism, agresivitate socială.

FPI 8. Inhibiţie, tensiune (20 de itemi), timiditate şi inhibiţie în relaţiile curente, mai ales în colectivitate, care poate evolua capacitatea de a relaţiona sau până la exprimarea unui comportament anormal. Neplăceri şi trac înainte de unele situaţii, emoţii ce se manifestă fizic şi aspecte vegetative. În genere, forţă de acţiune redusă, nesiguranţă în luarea de decizii, incapacitate de a duce la bun sfârşit cele propuse, iritare şi teamă când este privit.

FPI 9. Fire  deschisă, autocritică (14 itemi), recunoaştere deplină şi uşoară a unor defecte sau slăbiciuni generale umane. Tendinţe de autocritică, uneori însoţite de atitudini dezinvolte.

FPI E. Extroversie-introversie. Este o scală care are 34 de itemi. Se referă la sociabilitate, nevoie de contacte, conduite degajate, plăcere de divertisment şi variaţie, tendinţe spre activitate. E vorba de persoane întreprinzătoare care dau tonul, dar au şi tendinţe de a domina, uneori, cu lipsă de stăpânire.

FPI N. Labilitate emoţională. Este tot o scală suplimentară cu 24 de itemi. Se afirmă nu numai dispoziţia labilă şi proastă, dominant agresivă, tristeţe multă şi lipsă de vlagă, iritabilitate şi vulnerabilitate la frustrări, tensiune permanentă, tendinţe spre meditaţii şi reverii inutile, plin de griji, cu sentimente de vinovăţie, de multe ori cu dificultăţi de contact, dar şi sentimente de a fi fost greşit înţeles şi chiar nedreptăţit, uneori apatic.

FPI M. Masculinitate (26 de itemi). Subiectul are comportamente active, conştiinţă de sine, este optimist, întreprinzător, gata de acţiune, cu dispoziţie echilibrată, cu puţine neplăceri organice şi, în genere, nu au trac.

Această Scală FPI a fost tradusă şi folosită în România, începând cu 1984, la Universitatea din Cluj, de către H. Pitariu.

• Printre testele obiective de personalitate semnalăm la noi în ţară: Metoda aprecierii obiective a personalităţii, elaborată de Gh. Zapan (1933, 1937-1938, 1957) şi prezentată la Congresul Internaţional de Psihotehnică de la Viena (1937). A implicat un demers original de construcţie şi validare prin ,,rating-method”, cunoscută în literatura de specialitate anglo-saxonă şi folosită în tehnicile de scanare. Prin această metodologie, numită întâi de Gh. Zapan ,,Foaie de observaţie vocaţională” (metoda FOV, 1938), apoi ,,Metodă de apreciere obiectivă” (MAO, 1957) se solicită profesorilor şi elevilor, ca după efectuarea unei probe sau lucrări, teze pe baza cunoaşterii competenţelor colegilor, să-i semnaleze pe primii 20% din colectiv. Aceştia ar trebui să fie cei care după părerea lor au realizat cel mai bine activitatea respectivă într-o ordine clară; apoi să enumere pe ultimii 20% care au realizat într-o manieră necorespunzătoare activitatea dată. La sfârşit, fiecare elev se va aprecia şi pe sine sau nu, după situaţie – printre cei mai buni sau printre cei mai slabi. Cei medii nu intră în evaluarea nominalizată; în astfel de cazuri, elevul nu va fi în listele de evaluare. Aprecierea de sine are o importanţă educativă deosebită, care creşte valoarea originalităţii testului. Metoda de apreciere obiectivă prezintă un mare interes ştiinţific, mai ales, în privinţa manifestării copilului de a-şi cunoaşte obiectiv semenii şi pe sine. Deoarece şi profesorii sunt implicaţi în această evaluare, se vor pune în evidenţă caracteristicile perfecţionării obiectivizării evaluărilor. Testul MAO a fost elaborat înaintea testului sociometric al lui Moreno din 1970 (corelează parţial cu acesta), dar şi cu tehnica interaprecierii de grup, elaborată de R. F. Bales (apud Ursula Şchiopu, 2002).