Acestea nu sunt teste strict specifice pentru a măsura strict depresia, nici măcar nu sunt teste pentru măsurarea afectivităţii în ansamblu, ci exprimă structura personalităţii insului cu multe diferenţe chiar în interiorul acestei categorii: unele dau informaţii asupra trăsăturilor latente şi manifeste, evidenţiind elementele de structură, cât şi decompensările prezente, iar altele evidenţiind doar aspectele actuale (de exemplu Lüscher).

O bună interpretare a acestora poate evidenţia elemente depresive de structură sau decompensări prezente. Pentru exemplificare, prezentăm cele mai frecvente profile obţinute la Lüscher şi Szondi, care exprimă depresia:

·     în prim plan  Negru + Galben = decizii inconsecvente;

                          Maro + Verde = disconfort anestezic;

                          Maro + Roşu = disconfort anestezic;

·     Roşu, Verde, Galben respinse = scindarea grupului muncă;

·     În prim plan Violet + Alb = reprimarea nevoii de relaţie intimă;

·     Negru în primă alegere = psihopatie distimică.

Ø    d₁ sublatent = depresie atipică;

Ø    k + d manifest = asteno-depresie (nevroză astenică + depresie);

Ø    p rădăcina + s/e sublatent + k fata = depresie atipică;

Ø    k₀ = astenie,

Ø    m₀ = dificultăţi de contact;

Ø    s₅d₀ = depresie cu elemente obsesionale.

Datorită subiectivităţii mari în aplicare, cât mai ales conceptului de proiecţie* (ce îşi păstrează valabilitatea în acest sens) a celui ce interpretează, rezultatele acestor teste trebuie corelate cu anamneza şi mai ales cu alte modalităţi de examinare.

Din această perspectivă ele pierd astăzi tot mai mult teren în favoarea unor posibilităţi mai obiective de evaluare.

Analizând examenele psihologice ale unor pacienţi, prezentăm în continuare tabloul pacientului depresiv cu care se confruntă psihologul şi medicul în activitatea din Institutul de Expertiză (date furnizate de Dr. SIMONA TRIFU). Acest profil se suprapune numai parţial tabloului depresiei aşa cum este actualmente acceptată în literatura de specialitate:

§       fatigabilitate, facies hipomimic, cefalee, anxietate, atenţie labilă, voce stinsă şi monotonă;

§       iritabilitate, irascibilitate;

§       demobilizare motivaţională şi voliţională ce acompaniază stări depresive legate de scăderea capacităţii de muncă;

§       fatigabilitatea EU-lui, înclinaţie spre dependenţă, sentimente de incapacitate;

§       lipsa tenacităţii, fragilitate emoţională, dificultăţi de contact;

§       reprimarea nevoii de relaţie intimă, decizii inconsecvente, disconfort cenestezic, insomnie, plâns facil, adezivitate, lamentativitate, prezenţa psihotraumelor;

§       hipercenzurare, percepţie hiperbolizată a stării de boală;

§       insecuritate emoţională, nelinişte pentru dorinţele sale;

§       sensibilitate, susceptibilitate crescută, tristeţe, scăderea toleranţei la frustrare;

§       hipermnezie şi adezivitate la situaţiile traumatice, idei de suicid;

§       sentimente de inutilitate, dependenţă de medicamente;

§       tremur al vocii, al extremităţilor, scăderea libidoului, elemente funcţionale;

§       inactivism, blocaj existenţial;

§       fenomene demisive, refugiu în trecut, autolimitare, probleme de identificare, resimţirea acută a restricţiilor, frustraţii în încercările de realizare a securităţii, epuizarea forţei nervoase;

§       elemente pseudo-auto-distructive, refugiu în singurătate;

§       frustra reducţie performanţială, context reactiv, suprasolicitare performanţială, creşterea perioadei de latenţă la stimuloi exteriori;

§       accentuarea introversiei, rezerve emoţionale, izolare şi singurătate;

§       nelinişte interioară, ticuri, grimase;

§       agresivitate mascată, probleme de identificare, conştientizarea senzaţiei de vid interior

§       apatoabulie, defensivitate, nevoie crescută de afectivitate şi tandreţe, justificare de sine nerealistă;

§       anxietate de autoculpă, blocaj legat de trăirea situaţiilor de ambiguitate, nevoie reprimată de suport social, introversie, deprimare;

§       lipsa iniţiativei, privire evitantă, autorepliere, contact psihic superficial, preocupări tanatofile, pesimism, sexualitate pasivă, trăire anxioasă a aşteptării şi ambiguităţii;

§       impresionabilitate, frică în faţa noului, anxietate de fundal, neîncredere în forţele proprii;

§       izolare existenţială, dificultate în luarea deciziilor, risc de autoagresiune;

§       intoleranţă la zgomote, sentimente de incurabilitate, evaziune în boală;

§       insecuritate emoţională, dereglarea raporturilor conjugale;

§       permeabilitate faţă de inducţiile iatrogene;

§       demisie de la obligaţiile sociale, dispoziţie pesimistă de fond;

§       agravarea nemotivată a simptomelor, regresie afectiv-comportamentală, atitudine problematizantă asupra bolii, impas existenţial, pierderea gratificaţiilor, nevoie de comprehensiune.

           Acest listing – veritabil inventar al conduitelor, reacţiilor şi modificărilor psihopatologice prezente la depresivi – ne arată complexitatea extraordinară de schimbare, în planul comportamentului uman: uneori uşor observabil, alteori ascuns şi nepătrunzând în intimitate nici măcar cu ajutorul probelor. Soluţia ar fi o abordare integrativă a psihologului care va efectua anamneza psihoclinică şi va utiliza probe preferenţial proiective (de personalitate). Menţionăm că la un pacient depresiv nu sunt folositoare rezultatele probelor de performanţă (atenţie, memorie, QI, timp de reacţie) întrucât concetrarea atenţiei, dorinţa reuşită de a fi cooperant, dorinţa de a duce lucrurile la bun sfârşit sunt de cele mai multe ori estompate sau, în depresiile grave, de intensitate psihotică total nereprezentate, chiar ,,şterse”.

* Proiecţia = atribut al activităţii psihice de a-şi exprima identitatea. Ursula Şchiopu, ,,Dicţionar enciclopedic de psihologie”, Bucureşti, Ed. Babel, 1997, pp. 537-538.