numerale

 

1.     Când însoţesc un substantiv, funcţionând ca determinanţi ai acestuia, numeralele de la 1 la 19 şi cele în a căror structură intră acestea (101, 2001) şi zero se ataşează direct substantivului şi se plasează înaintea acestuia. Vom spune deci cinci mere, zece copii, nouăsprezece volume. La numeralele peste 19, plasate de asemenea înaintea substantivului, legătura dintre numeral şi substantiv se face cu ajutorul prepoziţiei de: douăzeci de lei, o sută de lei.

 

2.     Aproximaţia numerică.

Când nu ştim sau nu vrem să precizăm un număr se pot utiliza diferite metode în funcţie de numărul la care se face raportarea sau între ce limite.

·         Aproximaţia se poate face prin alăturarea unor numere apropiate: trei – patru luni, două-trei zile sau prin adjectivul câteva urmat de zeci, sute. În acest caz se au în vedere cele două limite la care ne raportăm. În aceeaşi situaţie se poate folosi prepoziţia între:

 

La concurs s-au înscris între douăzeci şi douăzeci şi cinci de studenţi.

 

sau prepoziţia până la:

 

În această sală încap treizeci până la treizeci şi trei de studenţi.

 

·         Douăzeci până la treizeci de mii.

De asemenea, când exprimăm aprecierea nu este necesar să spunem:

 

*De la douăzeci de mii până la treizeci de mii de lei.

 

deoarece aceasta ar încărca exprimarea şi, oricum, nu riscăm ca interlocutorul să înţeleagă că este vorba de o sumă cuprinsă între douăzeci de lei şi treizeci de mii de lei.

 

·         Când aproximarea se face în raport cu o cifră exactă, ea se poate exprima prin diferite metode: fie prin adverbe ca aproximativ, cam, circa, vreo urmate de numeral sau prin locuţiunea prepoziţională în jur de.

 

În piaţă se adunaseră cam (în jur de) o mie de persoane.

 

[util.] Uneori, din nevoia de a fi bine înţeleşi, vorbitorii au tendinţa să utilizeze mai multe procedee de exprimare a aproximării:

 

*O să lipsesc cam vreo şapte-opt zile.

*În sală erau aproximativ vreo zece persoane.

*Va rămâne la noi în jur de circa două săptămâni

 

Aceste construcţii sunt pleonastice (- pleonasm) şi, ca atare greşite.

 

·         Când aproximarea se face sub cifra exactă, numeralul cardinal poate fi precedat de adverbul aproape sau de prepoziţii ca: până la, spre, sub:

 

Albumul costă sub cinci mii de lei.

Cred că în sac sub douăzeci de kilograme.

 

[util.] Combinaţiile dintre aceste mijloace generează construcţii pleonastice, neacceptate de limba literară, de exemplu:

 

*Albumul costă aproape sub cinci mii de lei.

 

·         Atunci când aproximarea depăşeşte cifra exactă, se pot folosi, alături de numeral, prepoziţia peste sau locuţiunile mai mult de, mai bine de, şi ceva:

 

Casa asta costă peste un milion de lei.

 

·         Ca şi în cazurile precedente, aglomerarea de mijloace de aproximare dă naştere la construcţii pleonastice neacceptate de limba literară.

 

*La întrunire au venit peste o sută şi mai bine de membri.

 

3.     Amândoi, amândouă (ambii, ambele).

Este un numeral care se foloseşte pentru un colectiv de două persoane sau obiecte, având forme diferite în funcţie de gen. Ele sunt perfect echivalente ca sens, dar între ele existe diferenţe de registru.

 

[stil.] În timp ce amândoi, amândouă fac parte din limba literară curentă, ambii, ambele se folosesc în limbajele speciale (juridic, administrativ, ştiinţific). Cu valoare adjectivală, amândoi precedă, de regulă, substantivul (amândoi copiii/copiii amândoi) în timp ce ambii are o topică fixă înaintea substantivului, care nu este articulat.

 

[util.] Având o frecvenţă foarte mică în limba curentă, sensul lor nu este foarte bine cunoscut. De aceea, apar greşeli de utilizare, ambii fiind asociat cu doi:

 

*Ambii doi prieteni s-au mutat din oraş.

 

sau, mai rar, cu un alt numeral:

 

*Ambii trei s-au înscris la liceu.

(- amândoi).

 

4.     Întâi(ul), (cel) dintâi, prim(ul), prim.

Sunt numerale ordinale, adică indică ordinea prin numărare în spaţiu, timp, valoare etc. Corespund numeralului 1 şi sunt echivalente ca sens. Formele articulate pot avea valoare adjectivală (întâiul pas, cel dintâi drum, primul prieten) de preferinţă plasate înaintea substantivului, dar nu obligatoriu. Poziţia după substantiv este mai rară: clasa întâi, ideea dintâi. Primul nu poate sta niciodată după substantiv când are valoare adjectivală.

[util.] Forma feminină întâia se foloseşte articulată numai când precedă substantivul. Exprimări de tipul clasa întâia sunt greşite.

·         Prim este un sinonim neologic şi are numai valoare adjectivală. Ca regulă generală, el stă în faţa substantivului (un prim pas, o primă întâlnire) foarte rar după acesta.

 

5.     Al doilea, al treilea/secund, terţ.

[stil.] Sunt numerale ordinale, corespunzând lui 2 şi 3 secund şi terţ sunt sinonime neologice ale lui al doilea şi al treilea (care se folosesc curent), sunt livreşti şi se utilizează în limbaje speciale:

 

S-au marcat două goluri în repriza secundă.

Nu admit amestecul unei terţe persoane în această afacere.

 

Al doilea şi secund au acelaşi sens, dar între ele există o diferenţă de registru. Secund este mai rar, limitat ca utilizare la anumite limbaje. În afară de aceasta secund nu apare niciodată în cazul ordinalelor compuse. Spunem al treizeci şi doilea (şi nu al treizeci secundul).

 

6.     Al treilea capitol, capitolul (al) trei(lea).

Pentru a desemna un capitol, un volum, un act al unei piese, numeralul ordinal poate fi plasat înainte sau după substantiv, dar cel mai frecvent se foloseşte numeralul cardinal plasat după substantiv ( capitolul trei, volumul trei).

 

7.     Doime şi pătrime.

[stil.] Numeralele fracţionare au sinonime în limbajul popular şi familiar pe jumătate şi sfert, care se întâlnesc în limba curentă. Jumătate este frecvent folosit cu variantele sale prescurtate jumate sau chiar juma. Evident, aceste forme sunt nerecomandabile.

 

8.     Alte valori.

Numeralele intră în structura unei expresii şi locuţiuni unde valoarea lor numerică se pierde, fie pentru a exagera o cantitate:

 

Există o mie de feluri de a deforma adevărul.

Ţi-am spus de douăzeci de ori, de o sută de ori, de o mie de ori să înveţi.

fie pentru a scădea importanţa a ceva:

 

Mă duc până la magazin şi într-un minut sunt înapoi.

(NARCISA FORASCU)