agent (complement de ~).

 

1. Complementul de agent determină un verb la diateza pasivă atât cu auxiliarul a fi, cât şi cu se (- pasiv₂):

 

Ei au fost păcăliţi de un escroc.

Deciziile s-au luat de către cei în drept.

 

Mai poate determina un adjectiv participial cu valoare pasivă:

 

Cele afirmate de inculpat erau false.

 

sau un adjectiv cu aceeaşi valoare, derivat cu sufixul –bil, [util./stil.] deşi asemenea exprimări sunt rare şi preţioase:

 

Casa asta este totuşi locuibilă de o familie mai puţin pretenţioasă.

 

El este subiectul logic al acţiunii exprimate de verbul la pasiv.

 

2. Complementul de agent este introdus de obicei prin prepoziţia de, dar şi de către:

 

Hotărârea a fost luată de (către) participanţii la plenară.

 

[stil./util.] Deşi sunt perfect echivalente ca sens, între cele două prepoziţii există o diferenţă de registru: de este mai frecvent şi folosit în toate variantele limbii, pe când de către este întâlnit numai în limba literară, mai ales în anumite stiluri (oficial, ştiinţific, administrativ). O altă restricţie de folosire: de către precedă numai complemente de agent exprimate prin nume de persoane, în timp ce de poate preceda orice nume. Vom spune deci:

 

El a fost elogiat de către criticii literari.

 

dar niciodată:

*Pomii au fost rupţi de către furtună.

 

3. Având numai această valoare, de către serveşte la identificarea complementului de agent, mai ales când există posibilitatea unei confuzii, întrucât de este o prepoziţie cu mai multe valori. De exemplu, propoziţia:

 

M-au surprins cele afirmate de tine de colegii tăi.

 

este ambiguă, deoarece poate fi înţeleasă fie ca „tu ai afirmat ceva despre colegi”, fie „colegii au afirmat ceva despre tine”. Ambiguitatea se poate rezolva prin utilizarea lui de către şi înlocuirea lui de cu despre:

 

Cele afirmate despre tine de către colegi.

Cele afirmate de către tine despre colegi.

 

4. Locul complementului de agent (- complemente₃).

 

(NARCISA FORASCU)