mânca

 

1.     Este un verb care poate fi folosit singur sau urmat de un complement direct şi care înseamnă „a înghiţi ceva (mestecându-l în prealabil) (pentru a se hrăni)”:

La această oră copiii mănâncă.

Persoanele sănătoase mănâncă multe fructe.

 

·         [stil./util.] A mânca pâine cu sare (pe talger) cu cineva, este o expresie populară, întâlnită astăzi mai ales în basme, şi care înseamnă „a convieţui cu cineva”:

               De azi înainte, eu pâine cu sare pe talger cu tine nu mai mănânc!

 

(- verb₁).

 

·         A nu avea ce mânca are sensul de „a nu avea din ce trăi”:

 

O duc foarte greu; aproape că nu au ce mânca.

 

·         [stil.] A-i mânca sufletul (zilele sau viaţa) este o expresie populară şi familiară, care înseamnă „a supăra foarte tare pe cineva”, „a distruge viaţa cuiva”:

 

Un singur fecior a avut, şi acela i-a mâncat sufletul.

 

·          [stil.] A-şi mânca de sub unghie înseamnă, în limbajele popular şi familiar „a fi foarte zgârcit”:

 

Nu numai că nu cheltuie nimic, dar îşi mănâncă de sub unghie.

 

·          [stil.] A mânca din ochi pe cineva este o expresie populară şi familiară care are înţelesul de „a privi cu mare plăcere (sau dragoste) pe cineva”:

 

De când sosise la horă, vecinul o mânca din ochi.

 

·          [stil./util.] A mânca bătaie înseamnă „a fi bătut”, „a fi învins”. Variantele sale „a mânca trânteală, a mânca papară” înseamnă doar „a fi bătut” şi aparţin limbajelor popular şi familiar:

 

Potoleşte-te, altfel mănânci bătaie (trânteală/papară).

Echipa gazdă a mâncat bătaie în ultimul meci.

 

·          [stil.] A mânca pământul fugind (sau a fugi mâncând pământul) este o expresie care aparţine limbajelor popular şi familiar şi care înseamnă „a fugi foarte repede”:

 

Când şi-a dat seama că a fost văzut, hoţul a mâncat pământul fugind.

 

2.     A mânca + subiect care desemnează o parte a corpului + acuzativ (fiinţă) înseamnă „a produce mâncărimi”:

 

Braţul fracturat îl mânca teribil.

·         [stil.] A mânca spinarea  (pielea sau ceafa) pe cineva înseamnă popular şi familiar „a se comporta ca şi cum ar dori să fie bătut”:

 

De ce ţipi? Te mănâncă spinarea (pielea/ceafa)?

 

·          [stil.] A mânca pe cineva palma înseamnă, în limbajele popular şi familiar, „a avea chef să bată pe cineva”:

 

Stai departe de mine, mă mănâncă palma.

 

3.     În funcţie de subiectul cu care se combină, a mânca mai poate fi sinonim şi cu a distruge:

Rugina mănâncă fierul.

Igrasia a mâncat tencuiala.

 

4.     A mânca + pe + acuzativ

Atunci când complementul direct al lui a mânca este o persoană, verbul are sensul  „a face rău”:

 

Ar fi putut promova, dar unii colegi l-au mâncat.

 

 [stil./util.] Acest sens al lui a mânca, figurat, este utilizat numai familiar, folosirea lui în vorbirea elegantă fiind neindicată.

 

 (- verb₁).

(MIHAELA POPESCU)

mânca bătaie - mânca

mânca de sub unghie - mânca

mânca din ochi - mânca

mânca pământul (fugind) - mânca

mânca pâine cu sare (pe talger) cu cineva - mânca

mâncare - număr₄

mânca spinarea (pielea sau ceafa) - mânca

mânca sufletul (zilele sau viaţa) - mânca