să

 

1.     Conjuncţia să ajută la formarea conjunctivului (prezent sau trecut):

 

Îşi doreşte să asiste la şedinţele cenaclului.

Îşi dorea să fi asistat la şedinţele cenaclului.

 

[util.] Există câteva situaţii în care conjunctivul poate fi format şi fără să, şi anume când exprimă urări, dorinţe:

 

Trăiască idealurile!

Fie ca visul să devină realitate!

 

[stil./util.] În limbajele popular şi familiar, conjunctivul fără să este folosit în exprimarea blestemelor, imprecaţiilor:

 

Arză-l focul!/Ducă-se pe pustii!

 

ori, mai rar, în exprimarea dorinţei:

 

Bată-te norocul!

 

[stil.] Tot în vorbirea populară şi familiară se întâlneşte şi formula consacrată: treacă-meargă:

 

Cât priveşte cultura, treacă-meargă, dar nu are nici o educaţie.

 

[util.] Absenţa lui să în formarea conjunctivului mai este posibilă în situaţia postpunerii pronumelui reflexiv la persoana a III-a singular şi plural:

 

Tragă-se el din cine s-o trage, nu-mi pasă.

 

[stil./util.] De asemenea, în limbajul telegrafic (dar neelegant) al afişelor, este frecventă omiterea lui să:

 

Rugăm închideţi telefoanele mobile în sala de spectacol.

 

2.     În calitate de conjuncţie subordonatoare, să poate introduce o:

 

-          subiectivă:

E bine să se prezinte la post de mâine.

-          atributivă:

Visul să se întoarcă în ţară era irealizabil pentru moment.

-          apozitivă:

Se încearcă atât: să se limiteze traficul de influenţă.

-          predicativă:

Intenţia lui e să predea limbi străine copiilor preşcolari.

-          predicativă suplimentară:

Practica l-a făcut să înţeleagă teoria învăţată în facultate.

-          completivă directă:

Ştie să se descurce în orice împrejurare.

-          completivă indirectă:

Se abţine să voteze această lege.

-          circumstanţială de scop:

Învaţă să reuşească la facultate anul acesta.

-          consecutivă:

Alerga destul de repede să-l ajungă din urmă.

-          circumstanţială de relaţie:

Să aducă ceva cărţi, n-a adus ; în plus, a mai cerut câteva.

-          condiţională:

Să-mi aducă discheta, i-aş împrumuta alta.

-          concesivă:

Să-şi ceară scuze şi tot nu-l iert.

 

·         În combinaţie cu alte elemente, să formează conjuncţii compuse sau locuţiuni conjuncţionale: (pentru) ca să, fără să, în loc să, decât să, încât să, înainte să, până să, când să.

[util.] În situaţii de coordonare, conjuncţiile compuse se repetă numai parţial:

 

A citit textul fără să se emoţioneze şi să-i tremure vocea.

 

[util.] Este incorectă utilizarea combinaţiei dintre conjuncţia că şi conjuncţia să:

 

*I-am spus că să vină.

I-am spus să vină.

 

(- concesie₁, consecinţă₁, scop₁).