avea

 

În afară de sensul său de bază "a poseda", verbul a avea mai are şi alte valori şi intră în structura mai multor construcţii şi expresii.

 

1. Ca verb de modalitate, exprimă necesitatea sau posibilitatea: 

 

N-am a mă plânge de nimic (= nu pot să mă plâng de nimic).

N-am a da socoteală nimănui de ceea ce fac (= nu trebuie, nu sunt obligat să dau socoteală nimănui).

 

[stil./util.] În acest caz, după verbul a avea urmează de regulă un infinitiv. Aceste construcţii sunt învechite şi populare şi, de obicei, negative.

Tot ca verb de modalitate, apare frecvent urmat de un supin ( - supin₂).

 

-          [stil.] În vorbirea familiară, însoţit de pronumele reflexiv se are o valoare reciprocă:

 

Ei se aveau ca fraţii (= ei erau ca nişte fraţi unul pentru celălalt).

 

2. Ca verb auxiliar, intră în structura unor moduri şi timpuri compuse (- auxiliar₃).

 

3. (Nu) are ce, cine, când, unde, cum + infinitiv.

Verbul a avea, de cele mai multe ori la forma negativă, se combină frecvent cu pronumele ce, cine sau cu adverbele unde, când, cum, urmate de un verb la infinitiv. Rezultă construcţii infinitivale ca:

 

N-am ce face, trebuie să mă duc (= nu am altă soluţie, trebuie să mă duc).

N-are unde dormi, deci va veni la noi (= nu are un loc unde să doarmă, deci…).G

 

-        Când în construcţie intră pronumele cine, verbul a avea are sensul "a fi, a exista":

 

N-are cine-l întâmpina la gară (= nu este, nu există cineva care să-l întâmpine la gară).

 

(- a fi₂).

 

4. A avea în vedere că/un lucru.

Este o locuţiune verbală cu sensul "a ţine seama de ceva sau de cineva". Când după ea urmează o propoziţie, aceasta se introduce prin că: Având în vedere că nu a fost anunţat, e normal să lipsească (= deoarece nu a fost anunţat, e normal să lipsească).

 

[stil.] Expresia are circulaţie în limba literară îngrijită.

 

5. A avea de gând să…

Este o locuţiune verbală cu sensul "a intenţiona" (să facă ceva), foarte frecventă în limbajul curent:

 

Am de gând să cumpăr bilete la concertul de mâine
(= intenţionez să cumpăr bilete…)

 

6. A (nu) avea habar (de ceva).

[stil./util.] Este o construcţie utilizată mai ales la forma negativă. Aparţine limbajului familiar şi are sensul "a (nu) şti (nimic) despre sau în legătură cu ceva". Poate fi urmată şi de o propoziţie introdusă prin că:

 

El habar nu are că eu am aflat adevărul (= el nu ştie nimic despre asta).

 

sau apare foarte frecvent singură, într-un dialog, ca răspuns la o întrebare:

 

- Cine va fi noul director? – Habar n-am!

 

Această expresie apare frecvent şi cu elementele inversate, fără ca sensul să se schimbe:

 

Nu am habar de asta = Habar nu am de asta.

7. A avea intră în structura mai multor expresii:

 

                             A avea impresia + că…

                             A avea speranţa + că…

                             A avea curajul + să…

                             A avea a face + cu (ceva sau cineva)

                             A avea norocul + să…

                             A avea aerul + că ( - aer)

 

(- pasiv₁, auxiliar₃).

 

(NARCISA FORASCU)

 

 

 

avea (de)-a face - de₅

 

avea de gând - verb₈, avea₅

 

avea habar (de ceva) - avea₆

 

avea în vedere că…(un lucru) - avea₄

 

avea treabă -  treabă

 

avea treabă cu cineva - treabă