7.  EVOLUŢIA  VIEŢII
DE  LA  MICROORGANISME  LA  PEŞTI

 

    

În capitolele anterioare s-au dedus o serie de motivaţii pentru negarea modelului evoluţionist, ele constând în primul rând în demonstrarea foartei mici probabilităţi, practic inexistentă, de apariţie a fiinţelor vii, cele mai simple pe pământ din materii anorganice, prin reacţii de reducere.

De asemenea s-a arătat că coloana geologică afirmă că toate vieţuitoarele de pe pământ, inclusiv omul, au apărut de-o dată la început şi deci, modelul evoluţionist (în special cel clasic darwinist), nu poate justifica evoluţia fiinţelor vii de la o treaptă de nivel inferior spre o treaptă superioară de dezvoltare. Acest lucru va fi arătat în continuare, analizându-se posibilitatea evoluţiei microorganismelor vii în spre stadiile superioare de nevertebrate şi vertebrate marine (peşti). 

  

7.1. Viaţa apare brusc în cele mai diverse forme

 

Cele mai vechi roci în care s-au găsit fosile metazoare (forme de viaţă multicelulare), sunt cele din perioada Cambriană, care aparţine erei Paleozoice, conform coloanei uniformiste. În aceste depozite au fost găsite milioane de fosile din cele mai diferite forme de viată, de pe scara de dezvoltare evoluţionistă. Aceste depozite conţin: spongii, corali, meduze, viermi, moluşte, crustacee, de fapt din fiecare formă majoră de viată nevertebrată. Unele dintre acestea sunt mai complexe în evoluţie şi conform scării evoluţioniste, ajungerea la nivelul lor de dezvoltare a necesitat cca. 1,6 milioane ani.

În schimb, în rocile din erele Proterozoic şi Archeozoic nu s-au găsit aproape nici o fosilă, adică concluzia care apare este că strămoşii faunei
din perioada Cambriană, nu au existat, dar chiar dacă au existat, nu au fost găsite fosile.

Pe de altă parte, au fost găsite microsfere (bacterii microscopice unicelulare, alge) în rocile Precambriene, estimate cu cca. 1...2 miliarde de ani mai bătrâne (conform evoluţioniştilor) decât  cele Cambriene. Dacă se admite că aceste microfosile reprezintă începutul vieţii (conform teoriei evoluţioniste), există o discontinuitate mare între acestea şi nevertebratele cu organizare complexă din rocile Cambriene.

Preston Cloud, un geolog evoluţionist [76], a recunoscut că nu există fosile metazore în rocile precambriene.

Din aceste înregistrări de fosile, din rocile precambriene şi cambriene, rezultă evident că animalele superioare din rocile cambriene nu au derivat din formele ancestrale găsite în rocile precambriene, neexistând nici o fosilă intermediară între aceste tipuri de vieţuitoare. În plus, asa cum arătau fosilele nevertebrate, întotdeauna triboliţii au fost triboliţi, coralii au fost întotdeauna corali etc.

Aceste fapte, sunt în plină concordantă cu predicţiile modelului creaţionist. Fosilele demonstrează o apariţie bruscă a întregii varietăţi de forme de viată complexă, fără să existe străbuni de la care să se obţină evoluţia şi arată în acelaşi timp că  în grupurile majore taxonomice, nu există forme tranziţionale, aşa cum susţine modelul creaţionist.

 

7.2. Marele hiat între vertebrate Şi nevertebrate

 

Prezumţia că vertebratele (animale care au coloana vertebrală şi schelet osos intern), din care fac parte sase clase: ciclostomii, peştii,  batracienii, reptilele, păsările şi mamiferele au derivat din nevertebrate (animale lipsite de coloana vertebrală şi de schelet osos intern), din care fac parte protozoarele, spongierii, celenteratele,  viermii, moluştele, antropodele şi echinodermele a fost lansată de evoluţionişti. Pe baza studiilor de anatomie comparată şi embriologie făcută de evoluţionişti, aceştia au propus în ultimii 50 de ani, o serie de grupuri de nevertebrate drept precursori ai vertebratelor actuale. Ei consideră că tranziţia de  la nevertebrate la vertebrate a trecut prin stagiu simplu de cordat (încrengătură de animale cu coarda dorsală, schelet axial şi sistem nervos tubular, situat dorsal fată de tubul digestiv, exemplu: acranitele, tunicierii). Dar nici o fosilă nu a fost  găsită până acum care să evidenţieze această stare de tranziţie.

Prof. F. D. Ommaney constată [78, pg. 60]: "Între perioadele Cambriană, din care se consideră că sunt originare strămoşii şi respectiv Ordoviciană, când  primele fosile de animale având caracteristici reale de peste, există un hiat de aproximativ 100 milioane  de ani (conform aprecierii evoluţioniste), în care noi probabil nici odată nu vom fi în stare să găsim (fosile).

Pe de altă parte, modelul creaţionist mai este susţinut şi de separarea distinctă a claselor majore de peşti. Acest lucru apare cel mai evident la analiza atentă a cărţii: "Vertebrate Paleontology", scrisă de A. S. Romer, un mare specialist în vertebrate şi în acelaşi timp un susţinător al evoluţionismului.

Conform acestei cărţi, primele fosile care apar pe coloana geologică sunt cele din clasa agnate (clasa de vertebrate acvatice fără maxilarul inferior-fără gnathos, deci fără falcă).

Cele mai "bătrâne” vertebrate sunt reprezentate de două ordine: Osteostraci (Osteolepsis, osteo + lepsis: "solz, cochilie” ­ gen fosil de peşti crosopterigeni, care au trăit în devonian) şi Heterostraci; ambele  ordine având platoşe osoase de protecţie exterioare. A. S. Romer a scris [79, pag. 15]: "În sedimentele perioadelor Silurianului târziu şi al Devonianului tânăr, sunt prezente numeroase vertebrate tip peşti şi este evident că i-a trebuit istoriei evoluţioniste o lungă perioadă de timp să ajungă până în prezent. Dar pe această istorie noi majoritatea am ignorat-o."

Referitor la osterostraci (Osteolepsis), el a scris în cartea mai dinainte prezentată: "Când noi am văzut prima oară ostracodermii (osteostracii), deja ei au avut o lungă perioadă pentru divizarea în mai multe grupe distincte"  [79, pag. 16]. Despre heterostraci, el afirma de asemenea că trebuie să fi avut o lungă istorie de evoluţie, dar, ca şi ostrocodermii, ei apar brusc în fosilele găsite, fără să apară unele urme de fosile ale strămoşilor din care au evoluat.

Placodermii ridică în special o serie de probleme şi cu toate că sunt de sase tipuri, ei au putină puncte comune, cum observa şi Romer: "Sunt puţine lucruri comune care să unească aceste grupe, cu toate că aparţin aceleaşi clase... Ele au apărut în timp la graniţele dintre perioadele silurian şi denovian, când noi ar trebui să aşteptăm apariţia străbunilor grupelor de  peşti cu multe oase şi respectiv clasa rechinilor. Noi ar  trebui să anticipăm forme generalizate în tabloul evolutionist. Găsim noi aceste anticipări? De loc… În loc de aceasta, noi găsim o serie de tipuri imposibile care nu seamănă deloc cu modelul necesar;.. De fapt.. ar fi fost o situaţie simplificată dacă ei nu apăreau deloc! Dar aceste grupe există şi ele contrazic puternic modelul evoluţionist."

Unii evoluţionişti argumentează că peştii cartilaginoşi sunt conform modelului evolutionist, predecesorii peştilor "valabili” cu multe oase. Romer argumentează împotriva acestei idei, arătând că rechinii au apărut cel mai t­ârziu în grupele majore de peşti în coloana geologică, cu toate că au mai puţine oase decât peştii "veritabili".

Referitor la peştii tipici, la fel se observă că ei apar în mod brusc în coloana geologică, fără să se fi găsit  până în prezent strămoşii lui din care să fi evoluat. Astfel marele evoluţionist Prof. Romer recunoaşte [79, pag. 53]: "Strămoşul comun al grupelor vertebrate de peşti este necunoscut".

Errol White, un evoluţionist şi expert în peşti, arată [80, pag. 8]: "Dar ideile autorizate, referitor la peştii cu plămâni (lung fishes) ca de altfel şi la majorităţile de peşti pe care eu îi cunosc, susţin că originile acestora sunt bazate în nimic..."  

Se poate trage o concluzie destul de fermă că în fosilele găsite nu s-au descoperit forme tranziţionale pentru majoritatea claselor de peşti [35, pag. 75].

Putem afirma în acelaşi timp că fosilele de peşti găsite, relevează o apariţie explozivă a formelor de viată dezvoltate fără să evidenţieze o evoluţie din precedentele forme de  viată, conform scării de evoluţie susţinută de modelul evoluţionist. Din acest punct de vedere, modelul creaţionist este satisfăcut, întrucât el susţine apariţia simultană a vieţuitoarelor nevertebrate şi vertebrate, prin intervenţia Creatorului.

Acest lucru a fost remarcat şi de un alt evoluţionist, Prof. E. H. Corner de la Universitatea din Cambridge [80, pag. 97]: "Mai multă evidentă poate fi adusă teoriei evoluţioniste de către biologie, biogeografie şi paleontologie, dar eu încă gândesc ca un prejudiciu, că fosilele de plante şi animale sunt un factor special în favoarea evoluţionismului."

Observăm, că acest recunoscut evoluţionist, în mod clar arată că fosilele găsite în coloana geologică nu reprezintă un suport pentru modelul evoluţionist, aşa cum se credea pe timpul lui Darwin, ci din contră un puternic suport pentru cel creaţionist.

 

 

© Universitatea din Bucuresti 2002. No part of this text may be reproduced in any form without written permission of the University of Bucharest, except for short quotations with the indication of the website address and the web page. Comments to: Ioan STRAINESCU; Text editor: Laura POPESCU; Last update:December, 2002